Jurnal de bord. Data stelara 32947,87 . Stau singur și privesc imensitatea de stele. Geamurile ferestrelor care îmi țin loc de pereți îmi arată stele care trec fără nici o însemnătate pe lângă nava mea. Și sunt atât de multe. Și atât de neînsemnate. Chiar dacă unele strălucesc mai mult. Ce este credința? E doar un ... ”lucru” care ne face s ă credem ca nu suntem doar ..oase și carne. Că avem acel numit suflet care ne face să plângem și să râdem. Și câteodată, să fim fericiți, doar pentru câteva secunde. Minute sau ore. Nu mai mult. Ridic o foaie mototolită. Am scris ’o acum c âteva luni. Atunci când am rămas singur pe nenorocita asta de navă. Nu mi’era fric ă de moarte. Nu. Mi ’era fric ă de goliciunea pe care am simțit ’o în suflet. Rămăsesem singur. Același “c ăpitan ” naiv , care credea în vise colorate și în moș crăciun. Și trebuia să mă simt trădat. Trebuia să plâng, să sufăr. Dar nimic. Ca și cum, acolo unde era acel suflet odată...nu ar bate decât un strop de nimic. D...
Live your life. But dont forget to dream.