Skip to main content

Posts

Showing posts from July, 2010

Moartea unui suflet...

El s'a apropiat, si'a bagat mana in parul ei de la ceafa, a izbit'o de usa, apoi a sarutat'o pe coltul gurii. A luat'o de mana si a dus'o pana in mijlocul camerei, unde a inceput s'o dezbrace. Prima data i'a dat jos timiditatea, emotiile si iluziile. A urmat naivitatea, pe care i'a sfasiat'o cu dintii.  Cu o mana ii mangaia pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupea naturaletea.  Ea a inceput sa se agite: i'a aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea. Si el s'a oprit. A privit'o banuitor. Stia ca ascunde ceva. In timp ce'i dadea jos haina personalitatii, a uitat sa'i umble in buzunare. Intr-unul era ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt era frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura. Ea l'a apropiat incet si i'a soptit ...te'am inselat. Te'am inselat.... A lasat'o goala in mijlocul camerei si a vrut sa plece. Ea l-a prins de mana: - Nu pleca! Te iubesc!!!!!!

Bleah

Deeeeeeeeeeci! Lume, lume! O nouă temă. Iarăşi. Am de lucru la ea. Şi e târziu şi visez la un zâmbet care se lasă aşteptat. Haaaaa! Me happy! Ador tema asta, trebuie să o pun la punct, să modific html'ul ăla. Asta o să fac mâine! P.S. : Dragă Rox. Diacriticele tale mă omoară! La propriu! :)) Revin cu .... o poveste, imediat! Later edit : Se pare că sunt un leneş şi tema a rămas "în pom". Acum am observat că nici linkul către posturile mai vechi nu apar. Aiurea. Şi nu am timp mai deloc să lucrez aici. Când sunt la work, când sunt la o bere rece, când mă plimb c'o îngheţată de vanilie în mână. Dar oraşul ăsta e trist. Mi'a ajuns. Vreau concediu, vreau mare, vreau să pierd nopţile c'o fată frumoasă şi amuzantă, care să mă înveţe ce am uitat în lunile în care ... nvm. Deci.... cum spuneam. Deabia aştept concediul, să plec la mare şi să'mi fac de cap!

Pancakes !

Hei ! Toţi ştim cum se fac clătitele. Nu toţi? Cum adică? Cum să nu ştie toţi să facă clătite??????? E....imposibil! :)) În fine, ale mele sunt cele mai apetisante, cele mai dulci, cele mai acrişoare şi cele mai kinky clătite. Cel puţin aşa mi s'a spus. ;;) Nu o să vă zic cum le fac. Secret de familie! :)) O să vă zic cum NU SE FAC nişte clătite! Ciudat, nu? Dar ascultaţi aici! Dacă ai toate ingredientele, nu le pune pe ea să le amestece. O să te trezeşti cu făină pe faţă, ceea ce nu e un lucru bun, doar dacă nu vrei să arăţi ca un om de zăpadă. Şi dacă iei munca în mâinile tale, nu o lăsa să stea lângă tine pentru că o să te aducă în pragul în care mai ai puţin şi o stângi de gât. Dar o să te vadă că te enervează şi o să râdă cu acel râset al ei care te face să'i spui că e aşa de frumoasă. Dar tot nu o să te lase în pace, o să te ciupească de spate atunci când arunci clătitele în aer, o să îţi pună mâinile la ochi în timp ce pui clătitele în tigaie. Ahh....cum să iese cl

Rain

E seară. Se trezeşte cu un zâmbet, parcă, parcă ştia ce o să se întample. Se uită la telefon, are timp să facă un duş, să dea nişte telefoane înainte de a pleca. Done. Se gândise de ceva vreme la asta. Îşi imaginase o gramadă de scenarii, dar acum iese cu zâmbetul pe buze şi pleacă spre parc. Mai dă un telefon, să vadă dacă totul e pregătit. Îşi face griji, nu vrea să dea o impresie urâtă ca organizator. :)) După multi, multi paşi, multe, multe emoţii, ajunge la locul întalnirii. După un pupic mic, începe să se înmoaie, să se bâlbăie şi ....eh...şi cu voi acum , vreţi să ştiţi tot! :)) După o mică plimbare, o roagă pe prietena ei să respecte planul...(da, prietena ei era complice :D), ea zâmbeşte larg şi îi urează succes. Ea rămâne uimită şi cu greu o lasă să plece. Sunt doar ei doi acum. El zâmbeşte şi sub nici o formă nu o să'i spună ce are de gând să facă. Oricât de insistentă ar fi. Ea îl ameninţă că pleacă, el nu vrea să'i zică, ea....scoate limba la el, se întoarce ş

Zâmbeşte !

Lalala. Da! Nu am somn! Cred ca e prima dată ...după un an de zile, când spun asta cu zâmbetul pe buze! HEEEEI! Oare ştiţi voi că eu zâmbesc larg aici? Păi de unde să ştiţi voi? Lalala Buuun. Bueeeeei!!!! Viaţaaaa eee frumoasăăăăă! Oricât ar încerca unele persoane să'ţi dovedească că nu e aşa! Acele persoane nu trebuie băgate în seamă. Dacă  nu ştiu să respecte nimic, nici măcar pe ei înşişi, crezi că ar trebui să'ţi baţi capul? Eu zic nu, dar poate mă înşel. Aşaaaaa. Ghici de ce nu dorm eu. NU! Nu din cauza ei! Nu mai are ea onoarea asta! Dar am o mare nedumerire!!!! Păi, oameni buni, aici am nevoie de puţin ajutor din partea voastră (dar să fiţi discreţi, nu am vrea să afle....! :D ). Bunnn! Deci! :)) Uite câte emoţii am! :)) Am nevoie de voi, să'mi desluşiţi o enigmă. "Se ţine degetul de la măna stângă ridicat. Se ţine mâna cu degetul ridicat în dreptul pieptului. Te uiţi mirat la postura ta, apoi începi să învârţi degetul în sensul INVERS acelor de ceasor