Skip to main content

Rasarit

Pierdem atata timp din viata fara sa spunem  ceea ce vrem sa spunem. Vorbim aiurea, spunem tot felul de fleacuri, vorbim codat, like a origami. Si nici nu realizam cat de mult pierdem.
 Asa ca acum, vreau sa va spun, pur si simplu, ceea ce vroiam. Pur si simplu. Mi'e foame.

Dar lasand glumele la o parte, dupa cum vedeti, adresa blogului e acum www.nirosdream.net. Ma intrebati de ce. De nebun. :))
O sa am multa de munca aici, acum. Si probabil o sa revin cu posturi .... "prostesti" dar care, dupa spusele voastre, va plac. O sa schimb si tema. Nu am gasit nimic inca, care sa'mi satisfaca dorintele ascunse. Asa ca probabil o s'o creez eu de la 0, in Photoshop.
Chiar aveam nevoie de o schimbare. Si blogul si eu. Sa speram ca o sa iese ceva bun din toate astea.

Statusul de azi : This is what you get, if you dream too much.
Melodia de azi :

Comments

Loona said…
Ai spus un adevar de care nici tu nu esti constient.Poate esti mai istet ca multi altii si o sa realizezi la timp valoarea..."timpului".Mult succes in continuare.
Sorin J. said…
Hehe, crezi ca nu's constient? :)
Crede'ma, primele randuri inseamna mult mai mult decat am vrut sa arat. O sa'ti dovedesc in postul urmator.
Si multumesc frumos pentru urare.
Cata P. said…
Uneori e nevoie sa pierdem timpul. E ca si cum ai aseza mai multe straturi de crema peste o prajitura. Daca le amesteci, n-or sa stea cum trebuie.
Sau daca nu muncesti suficient pt ceva, n-o sa apreciezi la adevarata valoare.
Si daca ma gandesc ca trebuie si sa pierdem ca sa avem motiv sa ne dorim mai mult si sa luptam pt asta, iar te contrazic. Stii cum se formeaza o perla intr-o scoica? Prin nisipul care intra in scoica si o raneste.
Asadar.. fleacurile au rolul lor.
Si daca te referi la curajul oamenilor de a spune cum si ceea ce simt, asta tine de propriul lor caracter, nu crezi?
Loona said…
Fleacurile or avea valoarea si dragalasenia lor dar au si un anume timp rezervat si specific lor.De ce sa pierzi aiurea timpul asteptand sa se formeze scoica aia cand poti sa te agiti umpik,sa faci rost de una gata formata si sa realizezi ceva cu ea.
Nu ma pricep la bloguri dar urmaresc acest blog de mult timp.Eu asta am vazut la Sorin..o trecere de la vis la realitate,la "a fi practic".Si pt asta il felicit
Cata P. said…
Loona, permite-mi sa intervin. Nu stiu daca ai inteles ca vorbeam despre sensul metaforic al intregii situatii.. iar perla din scoica poate fi in fiecare din noi. In cazul in care trecem cum se cuvine peste rani si le acceptam ca fiind lectii de viata, noi vom fi o perla in adevaratul sens al cuvantului. Nu ai cum sa-ti cumperi una. Si nu stiu cat de multe poti realiza cu perla altuia.
Loona said…
Ok,nu intelesesem.Am sa citesc blogul in continuare,poate pe viitor nu o sa mai intuiesc realitatea prin identificare afectiva:)
Sorin J. said…
No more cat fight ? :(
Loona said…
Treci in ring!!! =)) Ps. Nu ma certam doar ca eu am inteles ceva,Cata altceva..plus ca eu nu mai suport notiunea de a..irosi timpul.Este o expresie care prin simpla ei fonetica ma scoate din sarite.
Sorin J. said…
Euuuu? In ring? Ha! Sa'mi pun manusile? Ar trebui sa'mi fie frica? Sper ca nu ma aleg cu zgaraieturi? :))

Eu deocamdata, am pus pe "pauza" timpul. Si nimic din jur nu se mai misca, nu mai traieste, nu mai respira.
Amelian Pop said…
Mult succes cu noul "site" :)

Popular posts from this blog

Unicul defect al femeii

"Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?" Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea?" "Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini." Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul." "Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja se ...

Rain

E seară. Se trezeşte cu un zâmbet, parcă, parcă ştia ce o să se întample. Se uită la telefon, are timp să facă un duş, să dea nişte telefoane înainte de a pleca. Done. Se gândise de ceva vreme la asta. Îşi imaginase o gramadă de scenarii, dar acum iese cu zâmbetul pe buze şi pleacă spre parc. Mai dă un telefon, să vadă dacă totul e pregătit. Îşi face griji, nu vrea să dea o impresie urâtă ca organizator. :)) După multi, multi paşi, multe, multe emoţii, ajunge la locul întalnirii. După un pupic mic, începe să se înmoaie, să se bâlbăie şi ....eh...şi cu voi acum , vreţi să ştiţi tot! :)) După o mică plimbare, o roagă pe prietena ei să respecte planul...(da, prietena ei era complice :D), ea zâmbeşte larg şi îi urează succes. Ea rămâne uimită şi cu greu o lasă să plece. Sunt doar ei doi acum. El zâmbeşte şi sub nici o formă nu o să'i spună ce are de gând să facă. Oricât de insistentă ar fi. Ea îl ameninţă că pleacă, el nu vrea să'i zică, ea....scoate limba la el, se întoarce ş...