Gândăcelul De ce m-ai prins în pumnul tău, Copil frumos, tu nu ştii oare Că-s mic şi eu şi că mă doare De ce mă strangi aşa de rău? Copil ca tine sunt şi eu, Şi-mi place să mă joc şi mie, Şi milă trebuie să-ţi fie De spaima şi de plânsul meu! De ce să vrei să mă omori? Că am şi eu părinţi ca tine, Şi-ar plânge mama după mine, Şi-ar plânge bietele surori, Şi-ar plânge tata mult de tot Căci am trăit abia trei zile, Îndura-te de ei, copile, Şi lasă-mă, că nu mai pot!… Aşa plângea un gândăcel În pumnul ce-l strângea să-l rupă Şi l-a deschis copilul după Ce n-a mai fost nimic din el! A încercat să-l mai învie Suflându-i aripile-n vânt, Dar a căzut în ţărnă frânt Şi-nţepenit pentru vecie!… Scârbit de fapta ta cea rea Degeaba plângi, acum, copile, Ci du-te-n casă-acum şi zi-le Părinţilor isprava ta. Şi zi-le că de-acum ai vrea Să ocroteşti cu bunătate, În cale-ţi, orice vietate, Oricât de făr-de-nsemnătate Şi-oricât de mica ar fi ea! (Elena FARAGO, 1878 - 1954) Cat n'as da sa fiu iarasi c...
Live your life. But dont forget to dream.