Skip to main content

Amintiri (partea a 2'a)


...si ...se deschide cu un zgomot urat si vechi. Inauntru...negru, intuneric, dar...cald ! Merg incet, ghidat de lumina care intra cu greu pe un geam fumuriu... Nimic cunoscut in jur...doua scaune uriase si vechi..prafuite...si in mijlocul camerei...o masa. Ciudat nu e praf pe ea...dar...de ce ? Totul in jur tacuse. Nimic...tacere...imi auzeam cum imi bate inima usor...usor...
Ma apropii de masa si...vad ca e o carte ... e posibil...sa ? Nu are cum ! Nu se poate! De ce aici ? De ce acum ? Si....cum a ajuns asta aici ? Cu mainile tremurande deschid prima pagina....Lumini, explozie de lumina...totul....se scalda in lumina acum...wai, totul in jur mi se pare cunoscut...totul...uite...masinuta mea preferata de cand eram copil...e rosie...si zgaraiata..nu'mi vine sa cred...
Pe scaun...wai, jocul "nu te supara frate"...pe masa un telefon vechi care seamana leit cu primul pe care l'am vazut...un fix vechi...pe jos...foi...ridic una..uite, "avioanele" pe care le jucam atunci cand...nu se poate...radioul "commodore"...
Imi aduc aminte ca...vroiam sa vad ce e cu cartea aceea...ma intorc...sta deschisa pe masa...si parca ma asteapta..lumini din tavan se revarsa peste ea...ma aplec putin si reusesc sa descifrez din literele vechi si sterse "ale tale amintiri..."
Si exact in secunda urmatoare tot ce am "povestit" pana acum, se da inapoi...si intr'o secunda sunt in acelasi loc de unde am observat aceea usa "fermecata". Dar...
Dar unde e? Unde a disparut? Am facut eu ceva rau? Nu trebuia sa citesc..sau ...?

Strang pumnul si promit ca o sa aflu ce scria in cartea aia. Oricat ar dura si orice ar costa. Trebuie sa aflu.

Si pentru "aventura" asta am deschis Ale tale amintiri ... Un blog in care...se vor alfa toate amintirile mele. Tot ce e frumos, urat dar care merita, din viata mea. Tot care m'a facut sa rad, sa plang, sa zambesc, sa sar in sus de bucurie, sa ....simt ca lumea e a mea..
Pacat dragi cititori, ca voi avea acces doar eu la el. Pacat.

Buna dimineataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa ! Chef de viata, chef de distractie. Doar e weeeeeeek'end ! O zi placuta tuturor va doresc :)
Labels:

Comments

Unknown said…
frumos, imi place cum ai scris :)
...o zi faina sa ai si tu ;) ...ca`n povestile tale.
February 7, 2009 at 10:44 AM
Nikol said…
Doar tu ai acces????
E o idee buna-caci eu,cel putin,as fi citit numai acel blog,as fi renuntat la acesta...probabil
E o idee nu prea buna,caci ai un talent extraordinar de a relata,de a povesti,de a introduce omul in lumea ta,sau in lumea creata de tine;si ar fi pacat sa nu te admire nimeni,sa nu mai rada nimeni cu tine,nici macar sa planga...
Dar e alegerea ta.....si eu o respect!
February 8, 2009 at 3:12 PM
A Not So Spotless Mind said…
Multumesc! ;))
Eu m-am indragostit de blogul tauD:D. In schimb n-am apucat decat sa-l citesc, asa, pe fuga. Acum ca sunt in vacanta o sa am timp sa-l citesc pe indelete.
February 9, 2009 at 10:04 AM
Sorin J. said…
Sincer, cred ca eu ma indragostesc de tine :D
Lasand gluma la o parte, mi se pare ca ai si u un blog destul de dragut :)
February 9, 2009 at 10:08 AM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Unicul defect al femeii

"Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?" Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea?" "Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini." Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul." "Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja se ...
12 comments
Read more

Rasarit

Pierdem atata timp din viata fara sa spunem  ceea ce vrem sa spunem. Vorbim aiurea, spunem tot felul de fleacuri, vorbim codat, like a origami. Si nici nu realizam cat de mult pierdem.  Asa ca acum, vreau sa va spun, pur si simplu, ceea ce vroiam. Pur si simplu. Mi'e foame. Dar lasand glumele la o parte, dupa cum vedeti, adresa blogului e acum www.nirosdream.net . Ma intrebati de ce. De nebun. :)) O sa am multa de munca aici, acum. Si probabil o sa revin cu posturi .... "prostesti" dar care, dupa spusele voastre, va plac. O sa schimb si tema. Nu am gasit nimic inca, care sa'mi satisfaca dorintele ascunse. Asa ca probabil o s'o creez eu de la 0, in Photoshop. Chiar aveam nevoie de o schimbare. Si blogul si eu. Sa speram ca o sa iese ceva bun din toate astea. Statusul de azi : This is what you get, if you dream too much. Melodia de azi :
10 comments
Read more

Rain

E seară. Se trezeşte cu un zâmbet, parcă, parcă ştia ce o să se întample. Se uită la telefon, are timp să facă un duş, să dea nişte telefoane înainte de a pleca. Done. Se gândise de ceva vreme la asta. Îşi imaginase o gramadă de scenarii, dar acum iese cu zâmbetul pe buze şi pleacă spre parc. Mai dă un telefon, să vadă dacă totul e pregătit. Îşi face griji, nu vrea să dea o impresie urâtă ca organizator. :)) După multi, multi paşi, multe, multe emoţii, ajunge la locul întalnirii. După un pupic mic, începe să se înmoaie, să se bâlbăie şi ....eh...şi cu voi acum , vreţi să ştiţi tot! :)) După o mică plimbare, o roagă pe prietena ei să respecte planul...(da, prietena ei era complice :D), ea zâmbeşte larg şi îi urează succes. Ea rămâne uimită şi cu greu o lasă să plece. Sunt doar ei doi acum. El zâmbeşte şi sub nici o formă nu o să'i spună ce are de gând să facă. Oricât de insistentă ar fi. Ea îl ameninţă că pleacă, el nu vrea să'i zică, ea....scoate limba la el, se întoarce ş...
10 comments
Read more