Skip to main content

Waiting 4 you



Hmmm, da, stiu. Stiu ce o sa spuneti. Aceleasi posturi plictisitoare si lipsite de culori. Acelasi Niros trist, plictisit si fara chef.
Dar promit ca o sa ma revansez. Promit sa'mi scot creioanele colorate si o sa incep sa arunc cu culori peste tot ce vad si ce simt. M'am saturat sa vad totul in alb/negru. De parca visez. Visez si nu ma pot trezi. Sper doar sa gasesc creioanele alea. Le'am aruncat acum ceva zile pentru ca nu credeam ca o sa mai am nevoie de ele. Am crezut ca totul s'a sfarsit si ca totul de acum inainte, o sa fie doar un cosmar intunecat si rece.
[...]
Dar ce mai pot spune? Cateodata te simti singur, cateodata te simti mai singur decat te simteai adineaori. Si cateodata...chiar esti singur.
Dar e bine. Te mai scoate din amorteala aia. Din rutina. Si te face sa te gandesti serios la unele lucruri. Te face sa te gandesti la ce ai putea sa faci. Si uite asa, trec noptile, in care ar trebui sa dormi, sa te odihnesti pentru a doua zi. De unde.
Stai, te plimbi de nebun prin camera, te pui sa vezi un film, dar pierzi firul, pentru ca tu te gandesti in alta parte. Te plimbi singur la 2 noapte pe strazi. Poate, poate, o sa'ti vina somn. De unde. Si mai tare te agiti. Incerci sa plangi. Dar de la atata plans, nici lacrimi nu mai ai!
Dar mai gasesti un prieten cu care sa vorbesti, care sa'ti dea cate o palma, sa te scoata din starea care esti. Si poate ca ai nevoie de palma aia.

Dar cam atat. Nu vreau sa mai scriu despre asta.

I'm waiting for you...

Comments

Hălăţel said…
"Cateodata te simti singur, cateodata te simti mai singur decat te simteai adineaori. Si cateodata...chiar esti singur."
Mi-a placut asta.;))
August 21, 2009 at 1:24 PM
Sorin J. said…
Si mie mi'a placut. Nu am realizat ce misto mi'a iesit decat dupa ce am citit de vreo doua ori postul. :))
August 21, 2009 at 3:27 PM
AlexAndra said…
Uneori este bine sa te simti singur,astfel ii apreciezi mai mult pe cei din jur cand sunt langa tine.
August 30, 2009 at 12:46 AM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Unicul defect al femeii

"Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?" Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea?" "Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini." Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul." "Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja se ...
12 comments
Read more

Rasarit

Pierdem atata timp din viata fara sa spunem  ceea ce vrem sa spunem. Vorbim aiurea, spunem tot felul de fleacuri, vorbim codat, like a origami. Si nici nu realizam cat de mult pierdem.  Asa ca acum, vreau sa va spun, pur si simplu, ceea ce vroiam. Pur si simplu. Mi'e foame. Dar lasand glumele la o parte, dupa cum vedeti, adresa blogului e acum www.nirosdream.net . Ma intrebati de ce. De nebun. :)) O sa am multa de munca aici, acum. Si probabil o sa revin cu posturi .... "prostesti" dar care, dupa spusele voastre, va plac. O sa schimb si tema. Nu am gasit nimic inca, care sa'mi satisfaca dorintele ascunse. Asa ca probabil o s'o creez eu de la 0, in Photoshop. Chiar aveam nevoie de o schimbare. Si blogul si eu. Sa speram ca o sa iese ceva bun din toate astea. Statusul de azi : This is what you get, if you dream too much. Melodia de azi :
10 comments
Read more

Rain

E seară. Se trezeşte cu un zâmbet, parcă, parcă ştia ce o să se întample. Se uită la telefon, are timp să facă un duş, să dea nişte telefoane înainte de a pleca. Done. Se gândise de ceva vreme la asta. Îşi imaginase o gramadă de scenarii, dar acum iese cu zâmbetul pe buze şi pleacă spre parc. Mai dă un telefon, să vadă dacă totul e pregătit. Îşi face griji, nu vrea să dea o impresie urâtă ca organizator. :)) După multi, multi paşi, multe, multe emoţii, ajunge la locul întalnirii. După un pupic mic, începe să se înmoaie, să se bâlbăie şi ....eh...şi cu voi acum , vreţi să ştiţi tot! :)) După o mică plimbare, o roagă pe prietena ei să respecte planul...(da, prietena ei era complice :D), ea zâmbeşte larg şi îi urează succes. Ea rămâne uimită şi cu greu o lasă să plece. Sunt doar ei doi acum. El zâmbeşte şi sub nici o formă nu o să'i spună ce are de gând să facă. Oricât de insistentă ar fi. Ea îl ameninţă că pleacă, el nu vrea să'i zică, ea....scoate limba la el, se întoarce ş...
10 comments
Read more