Plec pe Marte...

...plec de tot, departe de tot....de tot ce'am avut...dar am pierdut...


...nu mai suport....imi iau lumea'n cap....

...nici prieteni nu am ...o sa mor singur, singur de tot,dar singur de tot....

....de ce sa mai stau? ..n'am nici un motiv...ma simt inutil....

....sunt un salbatic intr'o lume civilizata cu forta.....

 ...orice vis devine realitate, daca esti tampit....


Prieteni? Ce's aia? Sincer, as vrea o definitie pentru prieteni. Exista asa ceva? Daca exista, vreau dovada vie, cu acte, cu dovezi, cu martori. Pentru ca nu mai cred ca exista asa ceva. E doar o falsa iluzie creata in sufletul tau, care te face sa speri, te face sa crezi ca lumea e buna, e mult mai buna decat ce arata in filme, de ce vezi la televizor. Dar adevarul e .... uhmm.....adevarul e ca nu mai conteaza. Nu vreau sa'mi bat capu' spunand ce asteptari am avut si ce parere am eu despre anumite persoane, pe care le consider jeguri de oameni. Ma consolez cu faptul ca n'as putea face niciodata ce fac ei. N'as putea sa ma comport cum se comporta ei.
Nu mai vreau sa spun nimic despre asta. As vrea totusi, o dovada ca exista prietenie adevarata. Dar slabe sanse.

S'au intamplat multe zilele astea. Saptamanile astea. Si imi asum toata responsabilitatea pentru ce s'a intamplat. Pentru ca eu sunt de vina. Pentru ca nu pot fi ca ei. Nu pot fi indiferent. Nu pot minti in fata. Desi...am mintit. Am mintit...mult si urat. Dar nu a fost cu intentie rea. Nu am facut la nimeni vreun rau. Dar las pe ei sa judece. Cum zice dr. House...toti mintim. Pentru ca putem. Pentru ca asta...separa omul de restul vietatilor de pe planeta asta. Si citind recent un post in legatura cu minciuna....persoana respectiva acuza atat de grav pe cei care mint....am vrut sa tip ..."dar tu nu ai mintit niciodata? arunca tu cu piatra daca n'ai mintit niciodata!". Dar stii ce? De ce sa'mi bat capul?
Si poate nu m'am purta asa, poate le'as da explicatii....ca de ce am mintit ...dar cum sa le dai explicatii cand ele te acuza? Si te mai considera si prieten. Fost...prieten. Cum sa le explici cand tot ce fac ei e sa'ti strige ca de ce am facut asa, ca ce fel de persoana esti si te cearta de parca i'ai mintit si le'ai cauzat un rau foarte mare.
Doamne....cum mama naibii sa spui asa ceva "si ca Dumnezeu are grija sa le dea la toti pe merit tot ce vor si ce nu vor !" ....cu atata ura ....de parca ....Doamne ....

In fine. Eu cred ca e o diferenta intre a minti si a ascunde un lucru. Un lucru personal, care nu ar avea nici o legatura cu ea. Doar cu tine. Dar ce spun eu aici? E dimineata, sunt plin de nervi si poate ca oboseala isi spune cuvantul. Am obosit sa fiu acuzat. Promit ca nu o sa se mai intample. Promit ca o sa ma debarasez de prietenii falsi, de oamenii cu doua fete care deabia asteapta sa calci stramb si'ti sar la gat cu injurii si "blesteme". De parca ei ar fi ingeri. De parca ei nu au ascuns lucruri. De parca ei nu au mintit. De parca ei nu fac ceea ce spun. M'am saturat. M'am saturat sa fiu vorbit pe la spate. M'am saturat sa fiu acuzat ca am ascuns lucruri cand si ei fac asta.
Asa ca aveti grija cui ii incredintati increderea. E posibil ca intr'un final, sa va dati seama ca nu e ceea ce credeati. In ziua de azi mai repede primesti ajutor de la un strain decat de la un prieten pe care il cunosti de ani de zile. Si se mai considera prieteni. Ma opresc aici. Pentru ca mai am putin si incep sa injur. Si nu'mi sta in fire. Un lucru as mai avea de spus. Niciodata nu am vorbit pe cineva pe la spate. Niciodata nu m'am bagat in viata cuiva, mai ales cand vad ca nu's dorit acolo. Mda, gata, ca mai am putin si incep sa folosesc cuvinte urate.

P.S. : Prietenul la nevoie se cunoaste.Si un prieten ti'ar spune, hei...haide la un suc sa vorbim despre asta. Te inteleg, nu'ti cer socoteala. Vreau sa stii ca's acolo langa tine, chiar daca ai ascuns unele lucruri.
Un prieten nu te'ar vorbi pe la spate....Un prieten nu ar rade de tine ...si nu in fata. Pe la spate, ca un las nenorocit ce este.