Skip to main content

Ce naiba...

In primul rand imi cer scuze ca am indraznit sa ....scriu urat. Nu'mi sta in fire si cu toate ca eram extrem de nervos, nu trebuia sa ....apelez la acel cuvant. Imi cer iarasi scuze.
Si in al doilea rand...
Pai...se pare ca totul o sa ia o intorsura ...urata. Si o sa ma descurc singur, ca  intotdeuna.
Credeam ca daca esti bun cu cei din jur, daca le vorbesti frumos, daca te porti frumos cu ei....se vor purta la fel cu tine, macar din politete. Dar ....ce naiba, lumea asta e mult prea .....hmmm, care e cuvantul pe care il caut?
Toti sunt egoisti, mincinosi (nu ca nu am mintit si eu, dar ....). M'am saturat sa vad acelasi lucruri, facute de o mie de ori apoi pur si simplu iti ceri scuze. Mnoh, pai scuzele astea ar trebui spuse cand iti pare cu adevarat rau pentru ce ai facut si cand realizezi ca ai facut un lucru rau...nu doar asa, de forma!
M'am saturat....
Dar in scurt timp o sa inceapa un capitol nou, in care voi incerca sa nu mai am incredere decat in mine si in familie. Pentru ca se pare ca sunt singurii in care poti avea incredere.
Totul s'a schimbat. Am crezut ca .....dar din pacate totul era doar o iluzie, totul era doar un gand, ca totul e bine si ca totul o sa fie bine. Se pare ca m'am inselat. Si nu ar fi prima oara. La naiba! Si am zis ca nu o sa mai am incredere, ca nu o sa mai pun suflet.....
Fericire? Ha! E doar un gand, o amintire. Fericire insemna cand, copil fiind, te trezeai in ziua de craciun si alergai spre pom ....cu sufletul la gura ....sperand ca ai primit ce iti doreai mai  mult! Fericire era cand.....luai saniuta si pierdeai ore in sir, pana la inserat, pe derdelus. Erai fericit cand nu aveai griji, cand nu stiai ce inseamna sa minti (dar o faceai, ca sa scapi de cate o mustrare pentru un lucru urat pe care l'ai facut). Erai fericit cand erai copil.

Dar acum ai crecut si ai descoperit femeia. Si aici totul s'a dus dracu' ....

Comments

eu said…
ai cunoscut femeia si totul s-a dus dracu...mda:|

Popular posts from this blog

Unicul defect al femeii

"Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?" Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea?" "Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini." Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul." "Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja se ...

Rasarit

Pierdem atata timp din viata fara sa spunem  ceea ce vrem sa spunem. Vorbim aiurea, spunem tot felul de fleacuri, vorbim codat, like a origami. Si nici nu realizam cat de mult pierdem.  Asa ca acum, vreau sa va spun, pur si simplu, ceea ce vroiam. Pur si simplu. Mi'e foame. Dar lasand glumele la o parte, dupa cum vedeti, adresa blogului e acum www.nirosdream.net . Ma intrebati de ce. De nebun. :)) O sa am multa de munca aici, acum. Si probabil o sa revin cu posturi .... "prostesti" dar care, dupa spusele voastre, va plac. O sa schimb si tema. Nu am gasit nimic inca, care sa'mi satisfaca dorintele ascunse. Asa ca probabil o s'o creez eu de la 0, in Photoshop. Chiar aveam nevoie de o schimbare. Si blogul si eu. Sa speram ca o sa iese ceva bun din toate astea. Statusul de azi : This is what you get, if you dream too much. Melodia de azi :

Rain

E seară. Se trezeşte cu un zâmbet, parcă, parcă ştia ce o să se întample. Se uită la telefon, are timp să facă un duş, să dea nişte telefoane înainte de a pleca. Done. Se gândise de ceva vreme la asta. Îşi imaginase o gramadă de scenarii, dar acum iese cu zâmbetul pe buze şi pleacă spre parc. Mai dă un telefon, să vadă dacă totul e pregătit. Îşi face griji, nu vrea să dea o impresie urâtă ca organizator. :)) După multi, multi paşi, multe, multe emoţii, ajunge la locul întalnirii. După un pupic mic, începe să se înmoaie, să se bâlbăie şi ....eh...şi cu voi acum , vreţi să ştiţi tot! :)) După o mică plimbare, o roagă pe prietena ei să respecte planul...(da, prietena ei era complice :D), ea zâmbeşte larg şi îi urează succes. Ea rămâne uimită şi cu greu o lasă să plece. Sunt doar ei doi acum. El zâmbeşte şi sub nici o formă nu o să'i spună ce are de gând să facă. Oricât de insistentă ar fi. Ea îl ameninţă că pleacă, el nu vrea să'i zică, ea....scoate limba la el, se întoarce ş...