E seară. Se trezeşte cu un zâmbet, parcă, parcă ştia ce o să se întample. Se uită la telefon, are timp să facă un duş, să dea nişte telefoane înainte de a pleca. Done. Se gândise de ceva vreme la asta. Îşi imaginase o gramadă de scenarii, dar acum iese cu zâmbetul pe buze şi pleacă spre parc. Mai dă un telefon, să vadă dacă totul e pregătit. Îşi face griji, nu vrea să dea o impresie urâtă ca organizator. :)) După multi, multi paşi, multe, multe emoţii, ajunge la locul întalnirii. După un pupic mic, începe să se înmoaie, să se bâlbăie şi ....eh...şi cu voi acum , vreţi să ştiţi tot! :)) După o mică plimbare, o roagă pe prietena ei să respecte planul...(da, prietena ei era complice :D), ea zâmbeşte larg şi îi urează succes. Ea rămâne uimită şi cu greu o lasă să plece. Sunt doar ei doi acum. El zâmbeşte şi sub nici o formă nu o să'i spună ce are de gând să facă. Oricât de insistentă ar fi. Ea îl ameninţă că pleacă, el nu vrea să'i zică, ea....scoate limba la el, se întoarce ş...
Comments
@nikol : îmi pare rău, dar ţi'am şters comentariul, pentru că nu mi'a plăcut felul în care ai vorbit despre ea. O fi ea cu altul acum şi poate că nu'i pasă în timp ce e cu tipul ăla, la el acasă.
Dar a fost o poveste de dragoste foarte frumoasă şi poate vreau să rămână aşa, chiar dacă s'a terminat într'un mod foarte urât.
Dar ce nu te omoară, te face mai puternic.
Şi ...o respect, chiar dacă ea nu ştie ce'i ăla respectul. :)