Skip to main content

Curcubeu de vise



(inainte de a citi acest text, tin sa precizez ca l'am scris intr'un moment de stres, la servici, cu clientii pe cap, lipsit de inspiratie, dar cu zambetul pe buze. asa ca ... sa nu aud critici !)
Daca ar fi existat un necrolog, ar fi descris ultimele luni din viata mea ca fiind.... dar nu am avut un necrolog acolo, langa mine. Siiiii....dupa multe, multe, dar foarte multe amanari, a venit si mult asteptatul concediu.
Parca, parca nu vroiam sa plec. Trece o zi in care zac in acelasi fotoliu si nemai avand grija serviciului, zaceam intr'o stare de letargie si visare. Si ... zambeam. Cineva mi'a spus ca un zambet transmite intotdeuna foarte multe lucruri.
Dupa o zi de ne-facut nimic, imi iau inima in dinti, imi fac bagajul cu muzica la maxim am zis, l'am luat in spate, ale naiba vise, grele is! Si cu acelasi zambet pe buze am inchis usa in urma mea, am inchis si ochii, am strans bine bagajul de pe umar si am facut un pas...inca unul ....mi'am luat un avant...si am sarit. Norii treceau pe langa mine si ma faceau sa ma gandesc la .....alti nori albi si pufosi.
(text reluat dimineata, o dimineata melancolica, ca de obicei. a se vedea diferenta!!! :D )
Tresar, simt o mana care ma cuprinde usor si ma zmulge din inertia caderii...izbindu'ma de un val de culori si tipete. Deschid usor ochii, ma uit curios in jur, trag aer in piept si tip cat ma tin plamanii .... "mareeeeeeeeeeeee, ce dor mi'era de tineeeeeeeeeee!!!". Valuri, nisip in ochi, dus rece, asfintit. Rasarit. Dragoste tremuranda pe malul marii, pe frigul acela de dimineata, sub razele inca ascunse ale soarelui, care parca isi intarzia aparitia, poate, poate ne mai ofera cateva minute de intimitate. Alergat spre camera, inghetat. O gustare pe fuga. Castile din mp3 uitate in urechi, cand dorm, cand priveam cerul, cand ma luptam cu razele soarelui. Sticle goale. De suc. Bine, recunosc. De bere! Ha! Uiti cat e ceasu'. Uiti ce zi e azi. Alte sticle. Goale, ca fetele de pe plaja. Rasete, tipete, lenevit la soare. Palme primite in fiecare dimineata, doar pt simplul fapt ca vroia sa vada rasaritul. Si mahmur, ma intorceam pe partea cealalta. Si prea putin timp pentru a te bucura indeajuns.
A patra zi. Ultima. O ultima plimbare. Ridici zmeul care nu vrea deloc sa'ti asculte dorintele. Alergi cu el pe doc si te opresti in fata unei tarabe. Parca adineaori nu era acolo. Eh, ce naiba. Doar nu ai baut atat de mult. :))
O voce cristalina iti spune voios sa ma apropii si ma intreaba "Spune'mi tinere domn, iubesti?" Rad si ma apropii convins ca o sa iese ceva amuzant. Aceiasi voce din spatele tejghelei continua sa ma intrebe "ai auzit vreodata stopii cum cad? te'ai oprit vreodata intr'un loc care te'a lasat cu gura cascata si ai visat cu ochii deschisi? iti place ploaia?". Auzind ultima intrebare, sar si spun cu o voce hotarata "Ador ploaia! E minunata si inocenta. Si cateodata iti spala parca tot ce e rau in lume." Urmeaza o clipa de tacere...si curios intreb si eu "Dar aici ce aveti de ....vanzare?" "Vise" "Vise? Cum adica? Nu stiam ca visele se vand!" "Uite, hai sa'ti dovedesc. Da'mi mana." Intind mana neincrezator. Ceva rece imi atinge degetele. Imi retrag speriat mana, pt ca obiectul ajunsese pe incheietura mainii fara sa'mi dau seama cum. Si parca nici rece nu mai e. Ma uit uimit la obiect (o sa'i spun obiect pt ca nu vreau sa spun ce e :D). Intreb...."si ....ce face asta?" "Coloreaza cerul dupa o ploaie care te racoreste vara'n amiaza mare. Si cum ai putea sa te superi pe'o ploaie ca asta? Cand te arunca in nostalgii de fiecare data? Uite. Poti crea culori pe cerul albastru. De data nu o sa ai nevoie de ploaie. Ridica mana si deseneaza!" Si parca vrajit, ridic mana si trasez un arc de cerc, grabit. Si parca eu as fi facut ceva, apare in uma mainii mele o multime de culori pe acel cer albastru. Strig umitit si uitandu'ma in sus "Alex, tu vezi asta?" "Eu ti'am zis ca ai baut mult aseara. Tu nu, betmen, betmen!" "Mda, stiu ce am vazut!"
Suparat si nemai avand curanjul sa mai incerc odata, pentru ca fusesem amenintat ca acele culori trebuie sa apara doar dupa o ploaie de vara, imi strang zmeul si plec. Ajungem seara in camera, imi fac bagajul pt plecare si ies pe balcon. Ma tot uit pe cer. Pare asa de trist. Innorat...si trist. Ia sa facem putina magie!

Acum, daca ma intrebati de ce a doua zi a fost asa vant si ....frig, nu stiu nimic!

Comments

Anonymous said…
a fost frig si vant pentru ca voi nu mai erati acolo :P
Cata P. said…
hm.. this is nice......
si mai stii cum? ;;)
ca intr-o zi de septembrie racoroasa, cu vant, cand te ia frigul pe dupa gat si te trec fiorii si.. alergi grabit acasa, ajungi, sari in pat sub patura si te cuprinde un val de caldura.. si te topestiiiii... mangaiat, invaluit.. adormit...
si pac! te striga mama "hai la masaaa".. "hm, la naiba, trebuie sa ma dau jos din pat :|"

deci mi-a placut ;;) good job! :)>-
Sorin J. said…
@anelise Data viitoare nu mai plec deloc! :))
@Cata Multumesc frumos. Speram sa nu'mi fi pierdut inspiratia de tot. Se pare ca mai e acolo, un strop mic, micutz, mititel. :
Cata P. said…
da? si galeata de inspiratie.. cand? vreau s-o vad :D
Sorin J. said…
Intr'o zi cu ploaie.

Popular posts from this blog

Unicul defect al femeii

"Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?" Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea?" "Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini." Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul." "Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja se ...

Rasarit

Pierdem atata timp din viata fara sa spunem  ceea ce vrem sa spunem. Vorbim aiurea, spunem tot felul de fleacuri, vorbim codat, like a origami. Si nici nu realizam cat de mult pierdem.  Asa ca acum, vreau sa va spun, pur si simplu, ceea ce vroiam. Pur si simplu. Mi'e foame. Dar lasand glumele la o parte, dupa cum vedeti, adresa blogului e acum www.nirosdream.net . Ma intrebati de ce. De nebun. :)) O sa am multa de munca aici, acum. Si probabil o sa revin cu posturi .... "prostesti" dar care, dupa spusele voastre, va plac. O sa schimb si tema. Nu am gasit nimic inca, care sa'mi satisfaca dorintele ascunse. Asa ca probabil o s'o creez eu de la 0, in Photoshop. Chiar aveam nevoie de o schimbare. Si blogul si eu. Sa speram ca o sa iese ceva bun din toate astea. Statusul de azi : This is what you get, if you dream too much. Melodia de azi :

Rain

E seară. Se trezeşte cu un zâmbet, parcă, parcă ştia ce o să se întample. Se uită la telefon, are timp să facă un duş, să dea nişte telefoane înainte de a pleca. Done. Se gândise de ceva vreme la asta. Îşi imaginase o gramadă de scenarii, dar acum iese cu zâmbetul pe buze şi pleacă spre parc. Mai dă un telefon, să vadă dacă totul e pregătit. Îşi face griji, nu vrea să dea o impresie urâtă ca organizator. :)) După multi, multi paşi, multe, multe emoţii, ajunge la locul întalnirii. După un pupic mic, începe să se înmoaie, să se bâlbăie şi ....eh...şi cu voi acum , vreţi să ştiţi tot! :)) După o mică plimbare, o roagă pe prietena ei să respecte planul...(da, prietena ei era complice :D), ea zâmbeşte larg şi îi urează succes. Ea rămâne uimită şi cu greu o lasă să plece. Sunt doar ei doi acum. El zâmbeşte şi sub nici o formă nu o să'i spună ce are de gând să facă. Oricât de insistentă ar fi. Ea îl ameninţă că pleacă, el nu vrea să'i zică, ea....scoate limba la el, se întoarce ş...