Inceptii

Se ridică, aruncă telecomanda televizorului spre el şi începe să ţipe. El e atât de leneş, de comod. Nu o ascultă niciodată şi ei nu'i place asta. Şi în fiecare zi se iscă câte o ceartă. Dar certurile sunt bune, nu?
La fel de comod ca întodeuna el o roagă să se aşeze şi să nu mai ţipe. Enervată de comoditatea lui începe să arunce cu tot felul de lucruri. Ah, de când aştepta asta. A început cu perne, telefoane şi a ajuns la farfuriile din bucătărie. El, ridicând o sprânceană se uită puţin amuzat la ea şi o lasă pe răsfăţată să'şi facă de cap în bucătărie. La un moment dat nu mai poate să îndure o prinde de mână şi o opreşte din spartul nenorocitelor de farfurii. Ei nu'i place asta. Şi îi spune un "ne mai auzim..." trăgând uşa după ea.
Îl sună după câteva minute.
"Îţi ţin lecţtii. Îţi spun tot ce cred despre tine şi ce ar trebui să faci. Dar nu asculţi. Nu asculţi!"
El o ascultă, nerostind nici un cuvânt. Îi place cand ea vorbeşte despre el. Nu contează ce spune.
E ciudat. Şi orgolios. Şi îi închide cu prima acuzaţie primită de la ea.
Şi acum o să stea, melancolic şi o să se gândească la toate clipele în care el a făcut'o să zâmbească.Când a făcut'o să'i mărturisească lucruri care nu le mai ştie nimeni. Să o facă să se simtă cum nimeni nu a reuşit.
Şi ştia că lângă el, ea întotdeuna se simţea în siguranţă. Lucru pe care el nu l'a înţeles niciodată.
Îşi aminteşte cu uimire de noaptea când au dormit împreună.
"Să...sting lumina? Un da liniştit şi încet se aude. Apasă pe întrerupator şi merge uşor, prin întunericul care îi cuprinde maestuos. O prinde de mână şi se aşează timid lângă ea. Şi nici unul nu are curajul să spună ceva. Şi minutele trec şi ei stau nemişcaţi, gândindu'se la buzele ceiluilalt. Ea...începuse să respire într'un mod curios, iute, parcă urcase o scară în fugă. Printre stropii care se loveau de fereastră se aude numele lui spus de către ea cu o dorinţă arzătoare. Şi în momentul acela, trupul cucereşte mintea."
Şi trec zile însorite care fără zâmbetul ei par atât de noroase. Parcă ar sta să plouă. Într'un final, se hotărăşte să o sune.
"Haide, vreau să ne vedem. Haidem în parc. Vreau să'ţi arat ceva."