Skip to main content

Time bubble



Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă.

- Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil.
- Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și adoarme zâmbind. 
Știa că o să adoarmă mai rapid decât îl apuca pe el să îl doară mâna. Și era o dimineață foarte rece. Ieșind din navă S observă o ceață cum nu mai văzuse până atunci. Steaua în jurul căreia se învârtea planeta era de un super gigant roșu de tip M. Foarte rar și foarte luminos. Distanța la care se afla planeta era la doar de 800 de secunde lumină. Diminețile ar trebui să fie mai luminoase și foarte, foarte clare. Se întâmplă ceva. Fuge repede în navă, o trezește pe R și merge la panoul cu senzori. Totul părea ok....dar pe senzorii de distanță apărea o altă navă. Nu apărea în nici o bază de date cunoscută. Ar putea fi...oare...
- S! Se îndreaptă spre noi. Pornește motoarele și du-ne pe orbită. Vreau să aflu mai multe despre nava aia!
Imediat ajunși pe orbită, nava necunoscută îi apelează. Oh da. Incredibil. Aparent, trecuseră 380 de ani de când plecase S de pe Terra. Amândoi acum stau tăcuți pe puntea navei și primesc cum nava Nova intră în zbor interluminic spre o altă destinație. Argoni? Războiul cu Xenon? Porțile  Cine....Aveau amândoi atâtea întrebări... R se duce spre cutia adusă din nava argonilor și o deschide. Un dispozitiv holografic 3D, ca o iluzie de astronaut apare imediat ce e conectat la computerul de bord. 
- Kon'nichiwa, watashinonamaeha Akiodesu. Watashi wa anata no shitsumon ni kotaeru tame ni koko ni imasu.
- R, fă-l să vorbească și în limba noastră...zise S zâmbind către R.
- Imediat, dă-mi două secunde, căpitanul argon mi-a explicat ce trebuie să fac.
- Buna, numele meu este Akio si sunt aici sa va raspund la intrebari. 
- Uite, am reușit. Aveai vreun dubiu?
- Akio, explică cum de a trecut atât de mult timp? Ce e planeta asta? Cine-s argonii? Dar Xenon? Cum s-a ajuns la acest război galactic? Și cel mai  important, cum de pământul nu mai este nelocuibil?

Comments

Popular posts from this blog

Unicul defect al femeii

"Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?" Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea?" "Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini." Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul." "Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja se ...

Rasarit

Pierdem atata timp din viata fara sa spunem  ceea ce vrem sa spunem. Vorbim aiurea, spunem tot felul de fleacuri, vorbim codat, like a origami. Si nici nu realizam cat de mult pierdem.  Asa ca acum, vreau sa va spun, pur si simplu, ceea ce vroiam. Pur si simplu. Mi'e foame. Dar lasand glumele la o parte, dupa cum vedeti, adresa blogului e acum www.nirosdream.net . Ma intrebati de ce. De nebun. :)) O sa am multa de munca aici, acum. Si probabil o sa revin cu posturi .... "prostesti" dar care, dupa spusele voastre, va plac. O sa schimb si tema. Nu am gasit nimic inca, care sa'mi satisfaca dorintele ascunse. Asa ca probabil o s'o creez eu de la 0, in Photoshop. Chiar aveam nevoie de o schimbare. Si blogul si eu. Sa speram ca o sa iese ceva bun din toate astea. Statusul de azi : This is what you get, if you dream too much. Melodia de azi :

Rain

E seară. Se trezeşte cu un zâmbet, parcă, parcă ştia ce o să se întample. Se uită la telefon, are timp să facă un duş, să dea nişte telefoane înainte de a pleca. Done. Se gândise de ceva vreme la asta. Îşi imaginase o gramadă de scenarii, dar acum iese cu zâmbetul pe buze şi pleacă spre parc. Mai dă un telefon, să vadă dacă totul e pregătit. Îşi face griji, nu vrea să dea o impresie urâtă ca organizator. :)) După multi, multi paşi, multe, multe emoţii, ajunge la locul întalnirii. După un pupic mic, începe să se înmoaie, să se bâlbăie şi ....eh...şi cu voi acum , vreţi să ştiţi tot! :)) După o mică plimbare, o roagă pe prietena ei să respecte planul...(da, prietena ei era complice :D), ea zâmbeşte larg şi îi urează succes. Ea rămâne uimită şi cu greu o lasă să plece. Sunt doar ei doi acum. El zâmbeşte şi sub nici o formă nu o să'i spună ce are de gând să facă. Oricât de insistentă ar fi. Ea îl ameninţă că pleacă, el nu vrea să'i zică, ea....scoate limba la el, se întoarce ş...