Part of the journey is the end

Sfera fără lumină /

Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu. 

Psy, analizează și raportează.

Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R.

Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja.

Mesajul ei către el /

Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie. 

Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să știu, asta e mai important acum. Dar lasă mesajul să ruleze, vreau să mai aud ce minciuni mai spune.

Oxigenul, însă...e cea mai mare problemă a mea. Mai am oxigen doar pentru câteva săptămâni. Am reușit să contruiesc un convertor, dar s-a stricat între timp. Ultimele rezerve pe care le mai am, o să se termine. Și o să ...merg să visez. Și ciudat de mult, o să te visez pe tine. Asta mi-aș dori. 

S se așează pe scaunul de la pupitru și dă mesajul mai tare. Nu îi vine să creadă ce aude.

Știi, eu...am plecat pentru că...bine. Hai să îți spun ce s-a întâmplat. R tău nu mai există. Eu sunt R, dar din viitor. În 20 de ani, omenirea face niște descoperiri imense și nivelul tehnologic pe care îl obține o face să sară la nivelul 2 de civilizație. Vindecarea tuturor bolilor, time-travel-ul și chiar nemurirea devin ceva la ordinea zilei. Și totul se datorează acestei planete. Această planetă trebuie cercetată sau nimic din viitor nu va mai fi așa cum știu eu. Și știu că tu o să mori. Aici, pe planeta asta. Tu trebuia să fi în locul meu. Dar am trăit fără tine și nu mai vreau asta. M-am întors aici pentru a te opri din a veni pe planeta asta. Am reușit, dar nu am crezut că ăsta o să fie ultimul lucru pe care îl fac.

Încercarea de evadare din sferă /

Psy. Știu că ai analizat totul din jur. Vreau să ieșim acum de aici. ACUM! M-ai auzit? Armează toate armele și scoate-ne de aici.

Amintirile ei /

Și să știi că îmi este dor de tine. Cu toate că îmi este greu să recunosc. Acele momente în care mă simțeam în siguranță în brațele tale. Acele momente de victorie pe care le aveam după ce te băteam la toate jocurile. Sau când te gâdilam cât îmi doream eu pentru că te prindeam cu picioarele și nu puteai să scapi chiar dacă voiai să faci asta. Și mi-ar fi plăcut să te revăd. Aici. Acum. 

Evadarea din sferă /

Cap S, nu o să putem să ieșim din această sferă folosind armele. Blast-ul ar putea sa ne lovească și pe noi. Pot, însă, să sugerez să folosim acele bombe fotonice pe care le-am primit în ultimul moment, la plecare. Sunt cele mai avansate bombe și scutul meu le poate face față fără nici o problemă.

Ok Psy, fă asta și fă-o mai repede. Trebuie să o salvăm pe R.

E nebună. E minunată. E raza de soare în mijlocul taifunului. Și unică. Și am nevoie de ea ca să fiu bine. Da. 

Mai repede Psy, la dracu! Scoate-ne de aici!

Bombele fotonice creează o spărtură în sfera unde erau prinși. Și S iese cu viteză maximă și se îndreaptă spre planetă. A preluat controlul manual al navei și se îndreaptă către locul prăbușirii navei Hope. Îi ordonă computerului să scaneze pentru orice semn de viată pe raza maximă a scanerului. Survolează zeci de km în jurul epavei. Dar nici scanerul nici computerul nu îi poate da un răspuns pozitiv. Ordonă computerului să pornească toate luminile navei, poate o să vadă ea în întunericul nopții, nava lui. Dar nimic. Își îmbracă costumul, își ia scanerul portabil și coboară din navă. Caută ore în șir. Strigă. Urlă după ea. Dar singurul răspuns pe care îl primește e ecoul lui.Obosit și cu gândul la ea, se întoarce agale spre navă. Sistemul binar făcea un răsărit de soare impresionant. Dar el nu avea ochi pentru asta. Se gândea ca a ajuns prea târziu pentru ea. Și nu se putea gândi sa o piardă din nou. Nu putea să conceapă următoarea zi fără să o strângă pe ea în brațe. Și îngândurat se întoarce pe scaunul de comandă din navă. Îl ia pe I în brațe și îl mângâie după ureche, acolo unde îi plăcea lui I. Îi ordonă computerului să se întoarcă în orbită și închide ochii. Își aduce aminte momentele în care capul ei adormea pe brațul lui. Da, îi amorțea după un timp, dar nu l-ar fi mișcat să o trezească niciodată. Își aduce aminte felul în care ea adormea lângă el. Cum tresărea în somn și cum el încerca o strângă mai tare în brațe, ca ea sa se simtă în siguranță..

Ridică nava și încearcă să se gândească ce o să facă acum.

Hei S. Ce zici, vrei să explorăm planeta asta împreună? se aude în radioul din dreapta lui. 

Pune mâna pe maneta de control și oprește nava. Zâmbește. Și inima-i sare din piept de bucurie.

Doar dacă promiți că nu mai pleci. Niciodată.