Skip to main content

Time bubble



Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă.

- Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil.
- Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și adoarme zâmbind. 
Știa că o să adoarmă mai rapid decât îl apuca pe el să îl doară mâna. Și era o dimineață foarte rece. Ieșind din navă S observă o ceață cum nu mai văzuse până atunci. Steaua în jurul căreia se învârtea planeta era de un super gigant roșu de tip M. Foarte rar și foarte luminos. Distanța la care se afla planeta era la doar de 800 de secunde lumină. Diminețile ar trebui să fie mai luminoase și foarte, foarte clare. Se întâmplă ceva. Fuge repede în navă, o trezește pe R și merge la panoul cu senzori. Totul părea ok....dar pe senzorii de distanță apărea o altă navă. Nu apărea în nici o bază de date cunoscută. Ar putea fi...oare...
- S! Se îndreaptă spre noi. Pornește motoarele și du-ne pe orbită. Vreau să aflu mai multe despre nava aia!
Imediat ajunși pe orbită, nava necunoscută îi apelează. Oh da. Incredibil. Aparent, trecuseră 380 de ani de când plecase S de pe Terra. Amândoi acum stau tăcuți pe puntea navei și primesc cum nava Nova intră în zbor interluminic spre o altă destinație. Argoni? Războiul cu Xenon? Porțile  Cine....Aveau amândoi atâtea întrebări... R se duce spre cutia adusă din nava argonilor și o deschide. Un dispozitiv holografic 3D, ca o iluzie de astronaut apare imediat ce e conectat la computerul de bord. 
- Kon'nichiwa, watashinonamaeha Akiodesu. Watashi wa anata no shitsumon ni kotaeru tame ni koko ni imasu.
- R, fă-l să vorbească și în limba noastră...zise S zâmbind către R.
- Imediat, dă-mi două secunde, căpitanul argon mi-a explicat ce trebuie să fac.
- Buna, numele meu este Akio si sunt aici sa va raspund la intrebari. 
- Uite, am reușit. Aveai vreun dubiu?
- Akio, explică cum de a trecut atât de mult timp? Ce e planeta asta? Cine-s argonii? Dar Xenon? Cum s-a ajuns la acest război galactic? Și cel mai  important, cum de pământul nu mai este nelocuibil?

Comments

Popular posts from this blog

De ce ?

De ce ce, v-ati putea intreba...eh....nu va pot raspunde, pt ca sunt mai multe "ce'uri", ca sa le spun asa. Vreau sa aflu raspunsuri...la intrebari cum ar fi : " De ce e atat de usor sa ranesti pe cineva si atat de greu sa spui cu adevarat ce simti?".Mergeam in dimineata asta pe strada, si era asa de liniste...(doh, doar era 5 dimineatza :D), si...m-a lovit melancolia...nu e mare lucru...mi se intampla cam des in ultimul timp, cu toate ca nu-mi pot da seama de ce ...alt de ce ...hmmm...stiu, va intrebati care ar fii urmatorul "de ce"...poi..." De ce lumea nu poate fi mai intelegatoare?"...unii se poarta...de parca ar trebui sa fie doar ca ei si daca nu e cum isi doresc ei...parca s-a sfasit lumea. Hmmm, nu o sa-i pot intelege niciodata, desi ar trebui, pt k ii intalnesc zi de zi..si cred ca o sa incep sa fiu si eu la fel de ne-intelegator ca ei...poate ma loveste si pe mine inspiratia si-mi dau seama de ce se poarta asa.. Hmmm....v'a

Nu știu dacă te mai iubesc...

Nu știu dacă te mai iubesc. Se spune că dacă trebuie să te întrebui dacă mai iubești pe cineva sau nu...atunci cu siguranță răspunsul este nu. Dar...eu nu cred asta. Eu cred că inima minte. Eu cred că sentimentele mint. Cred că ce gândim și simțim sunt lucruri bazate pe convingerile noastre deformate de lumea în care trăim. Câteodata...lucrurile în credem se întorc împotriva noastră. Uneori trăim pe pilot automat fără să știm asta, indiferent cât de auto-conștienți gândim că suntem. Mi-e teamă că o să regret dacă o să te pierd. Ce se întâmplă dacă te pierd și apoi îmi dau seama că mereu te-am vrut?  Cum aș trăi în fantoma iubirii noastre, dacă aș știi că sunt cel care a omorât-o? Tu mă iubești atât de sigur...și cu atâta siguranță și la fel de complet vreau să te iubesc și eu. Vreau să știu de ce iubesc oamenii care nu mă doresc și renunț la cei care o fac... Vreau să ști un lucru despre mine: sunt un supraviețuitor. Dacă m-ai părăsi...sau dacă mă vei forța să te părăsesc...voi fi