Skip to main content

Ce ma enerveaza

Hmmm cred ca toti avem lucruri care ne enerveaza..nu o sa pot enumera pe toate....dar macar unele dintre ele..

…cand ma prinde 4 dimineata treaz in fata calculatorului, realizez ca nu am facut nimic din ce imi propusesem cu cateva ore in urma, si mai ales ca o sa ma trezesc iar dupa amiaza, pierzand astfel cea mai importanta parte a zilei!

...cand cineva incearca sa-mi faca morala...de parca as fii copil de 10 ani si nu as intelege unele lucruri, bine....nu chiar pot intelege tot...dar incerc !

...cand o persoana se supara pe mine din lucruri de nimic..si cand incerc sa-i explic de fapt cum a fost, nu crede nimic....de parca ar fi fost cu mine si ar fi stiut ce am facut...

...cand vad atatia copii pe jocurile online(warcraft 3 cel mai des) care injura ca la usa cortului...

...cand sunt nevoit sa ascult manele...nu zic ca nu ascult manele...dar nici cum asculta altii....live'uri de salam sau melodii cu borfasi si baieti rai...si mai zic..."i'auzi frate ce zice :X ce adevarat sa moara mama"

.....o sa mai revin....acum....ma duc sa exploatez "noobism'ul" pe bnet :)

Comments

Anonymous said…
...cand o persoana se supara pe mine din lucruri de nimic..si cand incerc sa-i explic de fapt cum a fost, nu crede nimic....de parca ar fi fost cu mine si ar fi stiut ce am facut...


Suna cunoscut .. :-"
April 18, 2008 at 5:20 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...
Post a Comment
Read more

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...
Post a Comment
Read more

Hope and yellow

Un strat de gheață; se simte dur pe fața mea, dar nu rece. Nu am nimic de ce să mă țin; mănușile mele continuă să alunece. Pot vedea oameni de sus, alergând în jur, dar nu pot face nimic. Încerc să-mi dau gheața cu pumnii, dar mișcările mi se mișcă încet, și mă simt ca și cum voi fi dizolvat. Privesc spre răsărit, văd orașul în flăcări și țipete de oameni care fug prin gheața de sub mine. E gheață peste tot dar flăcările orașului le topesc încet și amețitor. Nu...nu.. ce se întâmplă? Primul lucru pe care îl observ e că ajunsesem la nivelul oamenilor și în haosul ăsta asurzitor, toți se lovesc de mine încercând să scape. Îmi strâng pumnii și nu mă dau bătut, trebuie sa aflu ce se află în spatele lor. Ciudat, dar simt că acumulez o grămadă de energie în pumnii strânși. Și fără să stau pe gânduri, sar. Sar ca și cum aș vrea să zbor. Ceea ce e și mai ciudat e că se întâmplă să pot sări atât de sus încât las în spate toată mulțimea speriată. Din păcate, energia se pierde aproape instant ...
Post a Comment
Read more