Skip to main content

Ziua mea...

Dap...ieri a fost ziua mea. 5 iunie. O zi pe care mi'o voi aminti mereu, nu ca fiind ziua mea de nastere ci ziua in care am pierdut tot ce aveam mai frumos. Dar o sa treaca. O sa treaca. O sa treaca. Incerc sa'mi repet, poate voi intelege si eu...Nu prea am facut ce imi propusesem cu cateva zile inainte....Eram si obosit dupa o tura de noapte la lucru...si dupa 5-6 ore chinuitoare de somn, care au fost mai mult doar zvarcoliri in pat, primesc niste telefoane de la prieteni care se stransesera sa facem gratarul promis. M'am trezit.....am fost la shoppin'....ne'am intalnit, am facut gratar....si...nu prea a iesit cine stie ce pentru ca seara trebuia sa plec la servici, asa ca a fost o distractie in fuga...in care am baut doar suc :)). Bine, distractie nici nu se poate numi. pentru ca eu vroiam altceva...Degeaba au incercat prietenii sa ma faca sa rad...radeam doar sa le fac pe plac. Eh, asta e, nimic nu e corect in ziua de azi. Hmm....ce sa mai zic....la 22 am plecat la servici. Aici am avut o surpriza foarte placuta. Colegii de servici ma asteptau cu un mini party, bere si pizza, a fost foarte amuzant. Am ramas placut uimit...chiar am zambit....eram happy...mai ales cand am vazut ca imi cumparasera un tricou..."de emo" faceau ei baza...am ras impreuna si ne'am pupacit ca atare. Si prietenii din sala m'au luat la pupacit si la urari. Stiau ei ca trebe sa fac cinste :)). Am ras si pentru moment am uitat cat de mult sufeream. Hmm, ce pot spune. Nu a fost cum mi'am imaginat, dar spre sfarsit s'a dovedit sa fi fost ok. Acum...ma simt ok. Sper sa fie din ce in ce mai bine. Stiu ca nu voi uita, dar macar voi incerca sa trec peste. Greu dar voi trece. Poate ma vei ajuta si tu cumva. Pentru ca aseara nu ma ajutai deloc, dimpotriva :)). Cam atat am de zis despre ziua mea....vise spulberate..simt ca inca, cad....Am ramas fara inspiratie :) Mi'e somn. Mi'e foame. Mi'e dor. Mi'e de toate. Sunt doar eu ?
Am plecat acasa. Voi incerca sa dorm. Poate ca voi reusi, asta doar pentru ca sunt mult prea obosit sa mai tin cont de lacrimi. Asta e. Viata merge inainte. Noapte buna...sau ma rog...o zi placuta.

Comments

Anonymous said…
Comentariu, comentariu, comentariu :)))....ce sa mai zic....spun si eu ca tine..."o sa treaca" sunt convins :D Asa ca hai la o barfa pe sb :)):D
June 7, 2008 at 2:35 AM
yral0101 said…
hmm...ce sa zic impresionant blogul tau....uneori simt k e o completare la al meu.
cred ca avem povesti de viata asemanatoare....
pana si aceasta postare e aproape identica
ce sa zic "in viata nimic si nimeni nu merita"..
mult succes
September 4, 2008 at 9:34 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și
Post a Comment
Read more

De ce ?

De ce ce, v-ati putea intreba...eh....nu va pot raspunde, pt ca sunt mai multe "ce'uri", ca sa le spun asa. Vreau sa aflu raspunsuri...la intrebari cum ar fi : " De ce e atat de usor sa ranesti pe cineva si atat de greu sa spui cu adevarat ce simti?".Mergeam in dimineata asta pe strada, si era asa de liniste...(doh, doar era 5 dimineatza :D), si...m-a lovit melancolia...nu e mare lucru...mi se intampla cam des in ultimul timp, cu toate ca nu-mi pot da seama de ce ...alt de ce ...hmmm...stiu, va intrebati care ar fii urmatorul "de ce"...poi..." De ce lumea nu poate fi mai intelegatoare?"...unii se poarta...de parca ar trebui sa fie doar ca ei si daca nu e cum isi doresc ei...parca s-a sfasit lumea. Hmmm, nu o sa-i pot intelege niciodata, desi ar trebui, pt k ii intalnesc zi de zi..si cred ca o sa incep sa fiu si eu la fel de ne-intelegator ca ei...poate ma loveste si pe mine inspiratia si-mi dau seama de ce se poarta asa.. Hmmm....v'a
3 comments
Read more

Nu știu dacă te mai iubesc...

Nu știu dacă te mai iubesc. Se spune că dacă trebuie să te întrebui dacă mai iubești pe cineva sau nu...atunci cu siguranță răspunsul este nu. Dar...eu nu cred asta. Eu cred că inima minte. Eu cred că sentimentele mint. Cred că ce gândim și simțim sunt lucruri bazate pe convingerile noastre deformate de lumea în care trăim. Câteodata...lucrurile în credem se întorc împotriva noastră. Uneori trăim pe pilot automat fără să știm asta, indiferent cât de auto-conștienți gândim că suntem. Mi-e teamă că o să regret dacă o să te pierd. Ce se întâmplă dacă te pierd și apoi îmi dau seama că mereu te-am vrut?  Cum aș trăi în fantoma iubirii noastre, dacă aș știi că sunt cel care a omorât-o? Tu mă iubești atât de sigur...și cu atâta siguranță și la fel de complet vreau să te iubesc și eu. Vreau să știu de ce iubesc oamenii care nu mă doresc și renunț la cei care o fac... Vreau să ști un lucru despre mine: sunt un supraviețuitor. Dacă m-ai părăsi...sau dacă mă vei forța să te părăsesc...voi fi
Post a Comment
Read more