Skip to main content

About her...



Neatza copii. Long time no see,right?

...dupa...sute de "certuri" in care mi se cerea insistent sa postez ceva nou :)), uite ...ca'mi pun mintea cu voi si o sa postez ceva. E despre ce am facut in ultimul timp.
Poi...sa incepem cu inceputul. M'am indragostit. Si...nu in modul in care sunteti toti obisnuiti... (railor, stiu!). E ceva ce nu am intalnit pana acum. O sa ziceti bla, bla, bla, treci la subiect. Dar parca era vorba in post despre ce am facut. Am avut zile in care zburam. Nu, nu glumesc. Chiar zburam. Mai ales cand stropii de ploaie ma faceau sa'mi inchid ochii atunci cand ma uitam in sus, sau cand razele soarelui ma faceau sa vad totul in alb, dupa prea mult "uitat" la ele...
Simt ca plutesc, simt ca sunt....atotputernic, simt ca pot face orice, cu ea tinandu'ma de mana. E ceva imposibil, oare? Nu cred. Nu dupa un zambet larg sau dupa o incruntare,urmata de un botic bosumflat.
Si uite, ma gandesc la ea. Ca in fiecare dimineata. Cu toate ca noptile mi se par atat de lungi, astept dimineata, pentru ca stiu ca o sa ma sune, doar ca sa ma trezeasca (ha!) si doar sa'mi auda cum ma "smiorcai" ...bosumflat. Pentru ca stie ca am visat'o. Pentru ca ii place sa ma trezeasca, pentru ca'i place vocea mea de adormit. Ciudat, chiar asa de frumos pot fi dimineata? :))
Hmmmm, dar sa nu uit cum doarme. Sincer sa fiu, nu cred ca am mai vazut pe cineva dormind atat de frumos, tresarind cateodata....poate viseaza. La ce visezi ?
Nu stiu, dar cred ca ceva frumos, pentru ca zambesti. Te'as privi pana dimineata cum dormi...

Ma scuzati, dar am avut cateva cliente, deh, ce sa le faci, bacul asta :))

Unde am ramas ? Ah, da. Mi'e asa de somn...nu mai am timp de nimic. Chiar vorbeam cu tine aseara, ca nu mai am timp sa fac nimic, decat sa vorbesc cu tine si sa ma gandesc la tine. Sa dorm. Sa mananc (mai rar, dar imi place cand te enervezi ca nu mananc asa de des cum ti'ai dori :)) ...Si sa lenevesc. Cica sunt putoare. Asa o fi?

Toate ca toate, cred ca am scris destul. O sa revin si cu partea a doua.

P.S. : Poza are doar un scop informativ. Orice asemanarea cu realitatea e pur intamplatoare.
P.S.2 : Mi'e somn. Dar tot te iubesc !

Comments

răzvan cîmpean said…
:) Ok, postarea asta just made my day :)
June 11, 2009 at 8:29 AM
Nikol said…
Nebunilor!
Nu va spuneti numele,ah? :)
Hai k te alinta frumos!....eu stiam k te keama Sorin..... Tu cum o alinti pe ea??

P.S. trebuia sa pui poza cu ea!ea e mai frumoasa decat fatuca asta postata de tine! :P
June 11, 2009 at 10:19 AM
Hălăţel said…
Imi place sfarsitul:D
Te iubesc-ul ala ingrosat spune mult.
E frumos ca vorbesti despre ea:)
June 11, 2009 at 9:17 PM
AngelWings said…
:) felictari, esti unul dintre putinii carora nu le este rusine sa spuna exact ceea ce simt! Bravo! & keep on loving :)
June 12, 2009 at 4:59 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...
Post a Comment
Read more

Hope and yellow

Un strat de gheață; se simte dur pe fața mea, dar nu rece. Nu am nimic de ce să mă țin; mănușile mele continuă să alunece. Pot vedea oameni de sus, alergând în jur, dar nu pot face nimic. Încerc să-mi dau gheața cu pumnii, dar mișcările mi se mișcă încet, și mă simt ca și cum voi fi dizolvat. Privesc spre răsărit, văd orașul în flăcări și țipete de oameni care fug prin gheața de sub mine. E gheață peste tot dar flăcările orașului le topesc încet și amețitor. Nu...nu.. ce se întâmplă? Primul lucru pe care îl observ e că ajunsesem la nivelul oamenilor și în haosul ăsta asurzitor, toți se lovesc de mine încercând să scape. Îmi strâng pumnii și nu mă dau bătut, trebuie sa aflu ce se află în spatele lor. Ciudat, dar simt că acumulez o grămadă de energie în pumnii strânși. Și fără să stau pe gânduri, sar. Sar ca și cum aș vrea să zbor. Ceea ce e și mai ciudat e că se întâmplă să pot sări atât de sus încât las în spate toată mulțimea speriată. Din păcate, energia se pierde aproape instant ...
Post a Comment
Read more

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...
Post a Comment
Read more