Skip to main content

Just...darkness...


Ramasese singur. De prea mult timp. Zile, ani, decenii. Nici el nu mai stia cat de mult timp a trecut. Si in tot acest timp, nu putea sa uite prin ce a trecut. Timpul se spune ca vindeca totul. Dar nu e adevarat. Si acum isi aminteste cum a pierdut ce iubea mai mult. Cum ea a imbatranit si el a ramas acelasi... Amintiri atat de vii... Daca isi inchide ochii, o vede...zambind... O lacrima i se prelinge pe obraz. E oare posibil sa o simta atat de aproape? A inceput sa urasca timpul, sa urasca planeta pe care traieste... E singur pe o planeta atat de...care odata era atat de animata, atat de frumoasa, atat de primitoare. Dar oamenii...au distrus'o. Totul e cenusa acum. Soarele nu mai ajunge pe obrazul lui. Nici nu mai stie cum arata o raza de lumina. Totul e intuneric. Totul ....e distrus. Tot ce era frumos, tot...

...dar nu asta conteaza. conteaza ca tot ce iubea, a murit. Si Doamne, cat de mult o iubea. Era viata lui, era cutia lui cu vise... Insemna totul pentru el. Uraste sa fie asa, uraste ca ea a plecat si el a ramas singur, amintindu'si cum a fost de frumos...sta acum si priveste orizontul...lacrimi....ar vrea sa vada o raza de lumina, o speranta, care...sa'l faca sa se simta altfel. Incepe sa ploua usor. E mai bine, nimeni nu o sa'i vada lacrimile care curg siroaie. Dar nu e nimeni care sa le mai vada. E doar el. Nimeni si nimic viu nu mai exista pe aceasta planeta... Isi strange pumnii si tipa. Urla cat poate de tare...cade in genunchi, se da batut...

E o dimineata diferita de celalalte. Simte lucrul asta. Se uita spre orizont si vede ...foc?! Ce naiba? Se aproprie atat de repede de el...incearca sa fuga, poate va scapa...alearga....cat poate de repede...se impiedica...cade, se infige cu umarul in ceva ascutit...tipa atat de tare...dar se ridica, isi scoate teava metalica din umar, sangele tazneste din gaura insangerata....cade in genunchi de durere, sangele sare din umar ca o pompa de petrol scapata de sub control..dar isi ia inima in dinti, se ridica si alearga spre adapost...sangele curge atat de tare incat lasa o urma ca si cum ar fi curs dintr'o cisterna...mai are 100 de metri pana la adapost...
Cade...se ridica...tipa de durere...focul distruge totul in calea lui si se aproprie atat de repede...caldura lui il face alergatul si mai greu...e atat de aproape si ...pare ca mai are atat de mult pana la aceea usa...mai face cativa pasi durerosi si ajunge in fata usii....o deschide repede...dar brusc se opreste...

Merita sa mai traiasca? Merita sa mai planga dupa tot ce a fost, acum cand e singur, dupa ce stie ca o sa fie in continuare singur, ca o sa se gandesca intotdeuna la ce a fost, la ce a pierdut...tot ce a trait impreuna cu ea ii trece acum prin fata ochilor. Si e atat de aievea...se mira, chiar atat de frumos a fost?! O vede zambind, o vede razand, o vede cand se bosumfla...
Zambeste si el. Se intoarce. Cade in genunchi. Zambeste. Rasufla usurat. In sfarsit o sa fie alaturi de ea....
..focul se aproprie atat de repede, distrugand totul...ajunge la el, il surprinde zambind..stiind ca o sa fie cu ea. O sa'i vada zambetul din nou.

...focul incepe sa'l arda...zambetul i'a disparut de pe fata. Tipa....e in flacari...cade jos, tremurand...si tipand...temperatura incepe sa creasca. Incepe sa se dezintegreze. Din corpul lui...nu mai ramane nimic...tot...e topit...

acum...e langa ea.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...
Post a Comment
Read more

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...
Post a Comment
Read more

Me

The impression of you that I get is that you are a sensitive person but are often wary of expressing your true thoughts and emotions. I feel that you have been hurt in the past and this may be the reason for your caution - however, once you allow people to become a part of your life, i.e. by confiding in them or accepting their help or advice, you find it easier to develop a sense of trust and affinity. You have always tried your best in most of the things that you've done. You realize that you could have done better at times with certain projects but your interest simply wasn't there. You find it easy to concentrate on things that really interest you, but if someone tries to make you study a subject or project that you don't want to learn about then you tend to 'phase out'. You lost someone very special in your past and this left you with a sense of loneliness or abandonment. You still miss this person but I figure you are now coming to terms with that loss. I...
Post a Comment
Read more