Skip to main content

Empty...



:)). Stiti care a fost primul gand cand am inceput postarea asta? Alt post trist. WTF?!
mwahhahahahahah. Si am promis ca nu mai postez nimic trist, aiurea si fara inteles.
Dar uite :)). "Niciodata sa nu spui niciodata !"

I'am urat somn usor. Nici macar nu am intrebat'o unde a fost. Sau de ce nu a putut sa'mi trimita un sms mic. Stare ciudata....de obicei o intrebam. Si de obicei isi dadea seama ca e ceva in neregula... hmmm....

Hmmm, cum au trecut zilele astea. Au fost....hmmm, cum sa spun....foarte....la naiba, nici nu'mi pot da seama cum au trecut. Daca ma gandesc ce am facut ieri, nu pot spune prea multe. Si e ciudat. Ar trebui sa am o groaza de lucruri de spus. Sa rad aici, scriindu'le. Sau macar sa zambesc. Dar uite ca dau cu capul in acelasi chestii. ACELEASI. De parca sunt orb si nu le vad :)). Mai stii? Poate imi trebe o palma buna dupa cap. Una zdravana. Poate ma trezesc si sunt mai atent. Sau poate ca nu fac eu ceva. Hmmm, sunt lenes cumva? Va rog, nu'mi raspundeti la intrebarea asta :)))))))).
Hmmm, sunt fara chef. Poate ca ar trebui sa ma distrez mai mult. Hmmm, pai ce naiba. E vacanta, what the hell? Gata, de maine....:D mai bine nu zic nimic :)).

[...]
Deci meow asta, ar trebui legat! E nebun! =)) haha, cat pot sa rad acum :)).

Gata, ca nu mai pot sa mai scriu =)) Doamne :))))))))))
Revin mai tarziu! :))

Hmmm. Nebun mai e si meow asta. Il intreb unde a dat cu pumnu' de'l doare si nu vrea sa'mi zica...
E deabia 5. Mai am putin si adorm aici, cu capul pe tastatura. Cat mai e pan' la 8. Waleleeeeeeeeeeeeeeeeeeee... As vrea sa dorm acum. As vrea....damn it, vreau prea multe. Singur aici. Singur...di tat uai, di tat! Plictiseala si singuratate. :)) Combinatie aducatoare de dureri de cap. Si alte dureri. Poate. Sau nu. Cred ca da.
Cat pot sa urasc tura de noapte... dar poate ca dintr'un punct de vedere e bine. Si'asa nu puteam sa dorm...
Bine ca mai e un tembel pe sb'ul trackerului, ma mai uimeste un pic si'mi trece din somn... Ce spune el acolo, doar el intelege :)). Poate nici el :unsure:.
Nu vroiam sa se ajunga la asta. Vroiam sa scriu un post trist. Dar se pare ca meow a avut alte ganduri :)).
Mda. Poate imi revine starea asta dupa ce ma trezesc. Sper... :))
Pana una alta, sa aveti o zi placuta. Eu sigur nu o sa am.

Sunt prea..... ? Neah, vorbeste lumea !

Comments

Hălăţel said…
Paai ma bucur ca-ti placu postarea .
Si n-am de ce sa ma supar:)) Si mie mi se pare frumoasa melodia.:D

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...

Hope and yellow

Un strat de gheață; se simte dur pe fața mea, dar nu rece. Nu am nimic de ce să mă țin; mănușile mele continuă să alunece. Pot vedea oameni de sus, alergând în jur, dar nu pot face nimic. Încerc să-mi dau gheața cu pumnii, dar mișcările mi se mișcă încet, și mă simt ca și cum voi fi dizolvat. Privesc spre răsărit, văd orașul în flăcări și țipete de oameni care fug prin gheața de sub mine. E gheață peste tot dar flăcările orașului le topesc încet și amețitor. Nu...nu.. ce se întâmplă? Primul lucru pe care îl observ e că ajunsesem la nivelul oamenilor și în haosul ăsta asurzitor, toți se lovesc de mine încercând să scape. Îmi strâng pumnii și nu mă dau bătut, trebuie sa aflu ce se află în spatele lor. Ciudat, dar simt că acumulez o grămadă de energie în pumnii strânși. Și fără să stau pe gânduri, sar. Sar ca și cum aș vrea să zbor. Ceea ce e și mai ciudat e că se întâmplă să pot sări atât de sus încât las în spate toată mulțimea speriată. Din păcate, energia se pierde aproape instant ...

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...