Skip to main content

A new day ...

Hmm.... un nou rasarit, un inspirat adanc ....o raza de soare, un nou zambet.

Nu regret nimic. Poate doar lucrurile pe care le'am promis si nu le'am facut. Da, asta regret enorm. Nu blestem clipa in care am cunoscut'o. Nu o urasc. Ii urez tot binele din lume, ii urez sa fie fericita alaturi de el, sa continuie sa zambeasca, in modul ei unic si dulce. Sa'l incante cu acel zambet divin prin care ma facea sa uit de tot ce era rau si ma facea sa ma indragostesc din nou de ea. Mai multe nu zic, o sa descopere el singur cat de unica si speciala e ea. Au fost cele mai frumoase zile, acelea in care alergai cu inghetata alergata de tasnitoare cu apa....razand. Nu o sa uit niciodata acele clipe. Nu o sa uit niciodata ca mi'ai inchis usa in nas pentru ca am indraznit sa spun ca nu vreau sa intru. Nu o sa uit niciodata cum ai venit si m'ai luat in brate....cand eu incercam sa "sar" pe geam. Hehe, clipe frumoase. Nu plang ca s'a terminat, zambesc ca s'a intamplat. Stiu, stiu...e veche expresia. Dar  mi se pare potrivita.

M'ai invatat multe. Dar cel mai important lucru ....m'ai invatat ca nu ar trebui sa pun suflet la toate cuvintele spuse'n vant. Si ca nimic nu e bine, oricat de mult ti'ai repeta in fiecare dimineata, seara, zi, noapte...ca totul e bine. M'ai invatat sa am incredere in mine. Eh si cu mine acum, nu ma apuc acum sa enumar tot ce m'ai invatat. Mi'ar trebui jumatate de zi sa scriu aici toate cele.Si uite, vreau sa'ti spun ... Multumesc ! Si sincer imi pare rau ca s'a terminat asa....

Dar acum trebuie sa trec peste si sa'mi rezolv problemele...pentru ca recunosc, sunt cateva probleme care trebuiesc rezolvate neaparat. Si sa am grija data viitoare. Si sa continui sa fiu acelasi...eu.

O sa revin astazi cu partea a doua a postului. :)

Comments

Butterfly said…
M`i se pare mie sau e o "declaratie" a gandurilor tale pe care ai dori sa o vada si ea?
Hălăţel said…
Foarte dragut.Stii si eu ma gandeam ca el m-a invatat multe.Chiar daca nu mi-a convenit modul in care a facut asta.
Poate ca daca n-ar fi fost el,as fi fost o fraiera,credeam orice,pe oricine.
Acum stiu ca nu e chiar asa.:D
Poate ca inainte il uram.Da,chiar uram tot ce era legat de el.Dar mi-a trecut.Asta poate pentru ca nu-mi mai pasa.
Oricum,nu cred c-am sa-i spun vreodata multumesc,asa cum ai facut tu.Pentru ca intentia lui nu a fost sa ma ajute pe mine in anumite chestii,sau sa ma faca sa inteleg anumite lucruri.:D Asa ca..nu!
Sorin J. said…
@Butterfly
Nu ti se pare deloc :D

@Hălăţel
Hmmm, eh si cu tine acum. Reao ! :P
Butterfly said…
Pai din cate am vazut a reintrat in blogosfera,deci ai mari sanse!:)

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...

Hope and yellow

Un strat de gheață; se simte dur pe fața mea, dar nu rece. Nu am nimic de ce să mă țin; mănușile mele continuă să alunece. Pot vedea oameni de sus, alergând în jur, dar nu pot face nimic. Încerc să-mi dau gheața cu pumnii, dar mișcările mi se mișcă încet, și mă simt ca și cum voi fi dizolvat. Privesc spre răsărit, văd orașul în flăcări și țipete de oameni care fug prin gheața de sub mine. E gheață peste tot dar flăcările orașului le topesc încet și amețitor. Nu...nu.. ce se întâmplă? Primul lucru pe care îl observ e că ajunsesem la nivelul oamenilor și în haosul ăsta asurzitor, toți se lovesc de mine încercând să scape. Îmi strâng pumnii și nu mă dau bătut, trebuie sa aflu ce se află în spatele lor. Ciudat, dar simt că acumulez o grămadă de energie în pumnii strânși. Și fără să stau pe gânduri, sar. Sar ca și cum aș vrea să zbor. Ceea ce e și mai ciudat e că se întâmplă să pot sări atât de sus încât las în spate toată mulțimea speriată. Din păcate, energia se pierde aproape instant ...

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...