Curcubeu de vise



(inainte de a citi acest text, tin sa precizez ca l'am scris intr'un moment de stres, la servici, cu clientii pe cap, lipsit de inspiratie, dar cu zambetul pe buze. asa ca ... sa nu aud critici !)
Daca ar fi existat un necrolog, ar fi descris ultimele luni din viata mea ca fiind.... dar nu am avut un necrolog acolo, langa mine. Siiiii....dupa multe, multe, dar foarte multe amanari, a venit si mult asteptatul concediu.
Parca, parca nu vroiam sa plec. Trece o zi in care zac in acelasi fotoliu si nemai avand grija serviciului, zaceam intr'o stare de letargie si visare. Si ... zambeam. Cineva mi'a spus ca un zambet transmite intotdeuna foarte multe lucruri.
Dupa o zi de ne-facut nimic, imi iau inima in dinti, imi fac bagajul cu muzica la maxim am zis, l'am luat in spate, ale naiba vise, grele is! Si cu acelasi zambet pe buze am inchis usa in urma mea, am inchis si ochii, am strans bine bagajul de pe umar si am facut un pas...inca unul ....mi'am luat un avant...si am sarit. Norii treceau pe langa mine si ma faceau sa ma gandesc la .....alti nori albi si pufosi.
(text reluat dimineata, o dimineata melancolica, ca de obicei. a se vedea diferenta!!! :D )
Tresar, simt o mana care ma cuprinde usor si ma zmulge din inertia caderii...izbindu'ma de un val de culori si tipete. Deschid usor ochii, ma uit curios in jur, trag aer in piept si tip cat ma tin plamanii .... "mareeeeeeeeeeeee, ce dor mi'era de tineeeeeeeeeee!!!". Valuri, nisip in ochi, dus rece, asfintit. Rasarit. Dragoste tremuranda pe malul marii, pe frigul acela de dimineata, sub razele inca ascunse ale soarelui, care parca isi intarzia aparitia, poate, poate ne mai ofera cateva minute de intimitate. Alergat spre camera, inghetat. O gustare pe fuga. Castile din mp3 uitate in urechi, cand dorm, cand priveam cerul, cand ma luptam cu razele soarelui. Sticle goale. De suc. Bine, recunosc. De bere! Ha! Uiti cat e ceasu'. Uiti ce zi e azi. Alte sticle. Goale, ca fetele de pe plaja. Rasete, tipete, lenevit la soare. Palme primite in fiecare dimineata, doar pt simplul fapt ca vroia sa vada rasaritul. Si mahmur, ma intorceam pe partea cealalta. Si prea putin timp pentru a te bucura indeajuns.
A patra zi. Ultima. O ultima plimbare. Ridici zmeul care nu vrea deloc sa'ti asculte dorintele. Alergi cu el pe doc si te opresti in fata unei tarabe. Parca adineaori nu era acolo. Eh, ce naiba. Doar nu ai baut atat de mult. :))
O voce cristalina iti spune voios sa ma apropii si ma intreaba "Spune'mi tinere domn, iubesti?" Rad si ma apropii convins ca o sa iese ceva amuzant. Aceiasi voce din spatele tejghelei continua sa ma intrebe "ai auzit vreodata stopii cum cad? te'ai oprit vreodata intr'un loc care te'a lasat cu gura cascata si ai visat cu ochii deschisi? iti place ploaia?". Auzind ultima intrebare, sar si spun cu o voce hotarata "Ador ploaia! E minunata si inocenta. Si cateodata iti spala parca tot ce e rau in lume." Urmeaza o clipa de tacere...si curios intreb si eu "Dar aici ce aveti de ....vanzare?" "Vise" "Vise? Cum adica? Nu stiam ca visele se vand!" "Uite, hai sa'ti dovedesc. Da'mi mana." Intind mana neincrezator. Ceva rece imi atinge degetele. Imi retrag speriat mana, pt ca obiectul ajunsese pe incheietura mainii fara sa'mi dau seama cum. Si parca nici rece nu mai e. Ma uit uimit la obiect (o sa'i spun obiect pt ca nu vreau sa spun ce e :D). Intreb...."si ....ce face asta?" "Coloreaza cerul dupa o ploaie care te racoreste vara'n amiaza mare. Si cum ai putea sa te superi pe'o ploaie ca asta? Cand te arunca in nostalgii de fiecare data? Uite. Poti crea culori pe cerul albastru. De data nu o sa ai nevoie de ploaie. Ridica mana si deseneaza!" Si parca vrajit, ridic mana si trasez un arc de cerc, grabit. Si parca eu as fi facut ceva, apare in uma mainii mele o multime de culori pe acel cer albastru. Strig umitit si uitandu'ma in sus "Alex, tu vezi asta?" "Eu ti'am zis ca ai baut mult aseara. Tu nu, betmen, betmen!" "Mda, stiu ce am vazut!"
Suparat si nemai avand curanjul sa mai incerc odata, pentru ca fusesem amenintat ca acele culori trebuie sa apara doar dupa o ploaie de vara, imi strang zmeul si plec. Ajungem seara in camera, imi fac bagajul pt plecare si ies pe balcon. Ma tot uit pe cer. Pare asa de trist. Innorat...si trist. Ia sa facem putina magie!

Acum, daca ma intrebati de ce a doua zi a fost asa vant si ....frig, nu stiu nimic!

Comments

anelise said…
a fost frig si vant pentru ca voi nu mai erati acolo :P
Cata said…
hm.. this is nice......
si mai stii cum? ;;)
ca intr-o zi de septembrie racoroasa, cu vant, cand te ia frigul pe dupa gat si te trec fiorii si.. alergi grabit acasa, ajungi, sari in pat sub patura si te cuprinde un val de caldura.. si te topestiiiii... mangaiat, invaluit.. adormit...
si pac! te striga mama "hai la masaaa".. "hm, la naiba, trebuie sa ma dau jos din pat :|"

deci mi-a placut ;;) good job! :)>-
NiRoS said…
@anelise Data viitoare nu mai plec deloc! :))
@Cata Multumesc frumos. Speram sa nu'mi fi pierdut inspiratia de tot. Se pare ca mai e acolo, un strop mic, micutz, mititel. :
Cata P. said…
da? si galeata de inspiratie.. cand? vreau s-o vad :D
NiRoS said…
Intr'o zi cu ploaie.

Popular posts from this blog

Nu știu dacă te mai iubesc...