Skip to main content

Rasarit

Pierdem atata timp din viata fara sa spunem  ceea ce vrem sa spunem. Vorbim aiurea, spunem tot felul de fleacuri, vorbim codat, like a origami. Si nici nu realizam cat de mult pierdem.
 Asa ca acum, vreau sa va spun, pur si simplu, ceea ce vroiam. Pur si simplu. Mi'e foame.

Dar lasand glumele la o parte, dupa cum vedeti, adresa blogului e acum www.nirosdream.net. Ma intrebati de ce. De nebun. :))
O sa am multa de munca aici, acum. Si probabil o sa revin cu posturi .... "prostesti" dar care, dupa spusele voastre, va plac. O sa schimb si tema. Nu am gasit nimic inca, care sa'mi satisfaca dorintele ascunse. Asa ca probabil o s'o creez eu de la 0, in Photoshop.
Chiar aveam nevoie de o schimbare. Si blogul si eu. Sa speram ca o sa iese ceva bun din toate astea.

Statusul de azi : This is what you get, if you dream too much.
Melodia de azi :

Comments

Loona said…
Ai spus un adevar de care nici tu nu esti constient.Poate esti mai istet ca multi altii si o sa realizezi la timp valoarea..."timpului".Mult succes in continuare.
Sorin J. said…
Hehe, crezi ca nu's constient? :)
Crede'ma, primele randuri inseamna mult mai mult decat am vrut sa arat. O sa'ti dovedesc in postul urmator.
Si multumesc frumos pentru urare.
Cata P. said…
Uneori e nevoie sa pierdem timpul. E ca si cum ai aseza mai multe straturi de crema peste o prajitura. Daca le amesteci, n-or sa stea cum trebuie.
Sau daca nu muncesti suficient pt ceva, n-o sa apreciezi la adevarata valoare.
Si daca ma gandesc ca trebuie si sa pierdem ca sa avem motiv sa ne dorim mai mult si sa luptam pt asta, iar te contrazic. Stii cum se formeaza o perla intr-o scoica? Prin nisipul care intra in scoica si o raneste.
Asadar.. fleacurile au rolul lor.
Si daca te referi la curajul oamenilor de a spune cum si ceea ce simt, asta tine de propriul lor caracter, nu crezi?
Loona said…
Fleacurile or avea valoarea si dragalasenia lor dar au si un anume timp rezervat si specific lor.De ce sa pierzi aiurea timpul asteptand sa se formeze scoica aia cand poti sa te agiti umpik,sa faci rost de una gata formata si sa realizezi ceva cu ea.
Nu ma pricep la bloguri dar urmaresc acest blog de mult timp.Eu asta am vazut la Sorin..o trecere de la vis la realitate,la "a fi practic".Si pt asta il felicit
Cata P. said…
Loona, permite-mi sa intervin. Nu stiu daca ai inteles ca vorbeam despre sensul metaforic al intregii situatii.. iar perla din scoica poate fi in fiecare din noi. In cazul in care trecem cum se cuvine peste rani si le acceptam ca fiind lectii de viata, noi vom fi o perla in adevaratul sens al cuvantului. Nu ai cum sa-ti cumperi una. Si nu stiu cat de multe poti realiza cu perla altuia.
Loona said…
Ok,nu intelesesem.Am sa citesc blogul in continuare,poate pe viitor nu o sa mai intuiesc realitatea prin identificare afectiva:)
Sorin J. said…
No more cat fight ? :(
Loona said…
Treci in ring!!! =)) Ps. Nu ma certam doar ca eu am inteles ceva,Cata altceva..plus ca eu nu mai suport notiunea de a..irosi timpul.Este o expresie care prin simpla ei fonetica ma scoate din sarite.
Sorin J. said…
Euuuu? In ring? Ha! Sa'mi pun manusile? Ar trebui sa'mi fie frica? Sper ca nu ma aleg cu zgaraieturi? :))

Eu deocamdata, am pus pe "pauza" timpul. Si nimic din jur nu se mai misca, nu mai traieste, nu mai respira.
Amelian Pop said…
Mult succes cu noul "site" :)

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...

Hope and yellow

Un strat de gheață; se simte dur pe fața mea, dar nu rece. Nu am nimic de ce să mă țin; mănușile mele continuă să alunece. Pot vedea oameni de sus, alergând în jur, dar nu pot face nimic. Încerc să-mi dau gheața cu pumnii, dar mișcările mi se mișcă încet, și mă simt ca și cum voi fi dizolvat. Privesc spre răsărit, văd orașul în flăcări și țipete de oameni care fug prin gheața de sub mine. E gheață peste tot dar flăcările orașului le topesc încet și amețitor. Nu...nu.. ce se întâmplă? Primul lucru pe care îl observ e că ajunsesem la nivelul oamenilor și în haosul ăsta asurzitor, toți se lovesc de mine încercând să scape. Îmi strâng pumnii și nu mă dau bătut, trebuie sa aflu ce se află în spatele lor. Ciudat, dar simt că acumulez o grămadă de energie în pumnii strânși. Și fără să stau pe gânduri, sar. Sar ca și cum aș vrea să zbor. Ceea ce e și mai ciudat e că se întâmplă să pot sări atât de sus încât las în spate toată mulțimea speriată. Din păcate, energia se pierde aproape instant ...

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...