Skip to main content

Stropi de ploaie

Jurnal de bord. Data stelară 07200103,20.
...
Şi ploaia nu vrea să vă vadă aşa. Continuă să cadă, poate, poate, o să vă întâlniţi, alergând din calea ploii şi neatenţi, să vă loviţi, să râdeţi uimiţi şi să alergaţi ţinându'vă de mână prin ploaia care acum nu vă atinge. Şi când soarele vă zâmbeşte dimineaţa, să vă găsească îmbrăţişaţi şi zâmbind.
Dar încă plouă. Şi maşina care trecuse pe lângă voi şi care aproape că v'ar fi stropit ...dacă nu ai fi avut tu inspiraţia să o tragi de mână spre tine, făcând'o pe ea să'ţi ajungă în braţe nu a reuşit să vă facă să vă sărutaţi. Şi nici acele minute lungi care eraţi prinşi în ochii ceiluilalt nu au fost de ajuns. Şi şansele trec şi nu se mai întorc.
Ea acum e altundeva. Nu'i pasă de tine. Şi de ce ar face'o? Ai aşteptat'o după ce a ieşit de la servici cu nişte flori şi o invitaţie în oraş? I'ai scris un mesaj enervant când a fost foarte ocupată? Ai invitat'o la un karaoke, doar ca să o auzi cât de bine cântă? I'ai făcut clătite, pe care le aşteaptă de atâta timp? Sau doar o plimbare simplă prin parc? Ştii că îi place simplitatea. Eh? Nu cred.
De fapt, nu ai făcut nimic. Se poate sublinia nimic? Aparent, da.
Şi zilele au trecut. Cele în care uitai să adormi doar că gândul îţi era la ea. Şi în care ţineai telefonul în mână, doar, doar îşi va aduce aminte de tine şi o te sune. Dar ţi'ai pierdut şansa.
Acum dormi doar să uiţi, dormi cât mai mult doar să nu'ţi aminteşti că telefonul nu sună. Şi cât timp eşti treaz faci orice numai să nu te gândeşti la ea. Sau poate doar încerci.

Aşa că te întorci la visele tale. Te uiţi pe geam şi vezi stelele trecând uşor pe lângă tine. Ce naiba, "nava" asta nu poate merge mai repede?

Comments

Anonymous said…
Te-ai intrecut pe tine!!!Felicitari pentru postare...foarte reusita mi se pare...cam trista realitatea textului, daca exista pe acolo pe undeva, daca nu, foarte bine realizata...;)) Keep on dreaming... ;)
Sorin J. said…
Mulţumesc.
Cam tristă, nu'i aşa? Asta e.
"is sad 'cause I have fucked up dreams"
Anonymous said…
Sa nu renunti sa speri niciodata, NICIODATA...Asta este...facem greseli si invatam din ele, doar suntem oameni...:)
Sorin J. said…
Acum depinde ce speră fiecare dintre noi. Eu am renunţat la unele lucruri, pentru că, atât de naiv eram încât, chiar dacă mi se spunea în faţă un lucru, nu'l credeam, tot ca mine trebuia să fie.
Că lumea nu minte şi că binele există, la fel şi iubirea. Nu există decât în filmele care te mint că există.
În fine, deviez de la subiect.
Şi da. FACEM GREŞELI ŞI ÎNVĂŢĂM DIN ELE.

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...

Hope and yellow

Un strat de gheață; se simte dur pe fața mea, dar nu rece. Nu am nimic de ce să mă țin; mănușile mele continuă să alunece. Pot vedea oameni de sus, alergând în jur, dar nu pot face nimic. Încerc să-mi dau gheața cu pumnii, dar mișcările mi se mișcă încet, și mă simt ca și cum voi fi dizolvat. Privesc spre răsărit, văd orașul în flăcări și țipete de oameni care fug prin gheața de sub mine. E gheață peste tot dar flăcările orașului le topesc încet și amețitor. Nu...nu.. ce se întâmplă? Primul lucru pe care îl observ e că ajunsesem la nivelul oamenilor și în haosul ăsta asurzitor, toți se lovesc de mine încercând să scape. Îmi strâng pumnii și nu mă dau bătut, trebuie sa aflu ce se află în spatele lor. Ciudat, dar simt că acumulez o grămadă de energie în pumnii strânși. Și fără să stau pe gânduri, sar. Sar ca și cum aș vrea să zbor. Ceea ce e și mai ciudat e că se întâmplă să pot sări atât de sus încât las în spate toată mulțimea speriată. Din păcate, energia se pierde aproape instant ...

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...