Iarăși plouă

Și cum se putea încheia mai frumos o seară, decât printr'o ploaie?
Și chiar dacă i'ai dat cămașa ta, rămânând doar în tricou, chiar dacă o tragi de mână și o ferești de stropii care coboară grăbiți să vă facă să închideți ochii și să mergeți orbi pe căi ascunse ale sărutului timid și chiar dacă mașinile claxonează, vă ocolesc...și șoferii vă zâmbesc, nu le acordați nici o importanță.
Stați îmbrățișați, strând și vă spuneți dorințe prin șoapte, săruturi și atingeri... Ploaia vă ascunde fiecare dorință, fiecare atingere, fiecare sărut, fiecare atingere de buze.
Și printre stropi ajungeți la el acasă. Stă singur. Ușa se deschide 'ntr'o clipită. El intră primul, ea îl urmează grăbită. Îl ciupe de fund și apoi închide uța după ea. El se întoarce, o prinde de mână, o izbește de perete, se lipește de ea, îi duce amândouă mâini la perete și o întreabă curios...Auzi? Spune'mi ...cât fac 2+2? Uhm? Urmează un moment de tăcere ...apoi amândoi izbucnesc în râs ... Amândoi râd atât de viu, atât de fericiți. El încearcă să o facă pe ea să se oprească din râs, dar reușește să o amuze și mai tare. După multe încercări, el se așează pe un fotoliu și o privește îndelung.
Știi, ai cel mai superb zâmbet! Mă faci să ...să...
Ea se oprește....îți înclină capul spre el....se apropie de el, își duce mâinile în părul lui, își ridică piciorul peste genunchii lui și se așează pe ei, îi prinde capul în mâinile ei sensibile, își coboară privirea adânc, în ochii lui, ajungând în cel mai ascuns colț al sufletului lui ...
Să ce....? Uhm? Să ce...?

Comments

Popular posts from this blog

Fără soare. /E01