Skip to main content

Black rainbow

Cum se iveste noul? Cum iti sare ceva din cutia de scrisori si'ti spune un buna dimineata de fiecare data cand soarele iti bate in tavan prin fereastra deschisa?
Cum supravietuiesti dorind ceva ce nu poate fi al tau? Doar cu vise si pahare de tarie? Ce fel de compromisuri trebuie sa faci ca sa ai parte de putina fericire?
Te urasc. Prea multa bautura in seara asta. Poti sa renunti si sa te prefaci ca ai uitat. Si curcubeul devine de un negru friguros. Uiti sa dormi si uiti cum se adoarme. Dimineata realizezi ca societatea vrea sa'i dai partea ei. Trebuie sa mergi la work, asa ca dupa 3 pahare de cofeina pleci grabit uitand pe moment de ce naiba a mai trecut inca o noapte in care nu ai dormit. Oh, la dracu. Iarasi aceiasi rutina.
Incerci..totusi...sa eviti sa discuti despre asta. Incerci sa visezi cu ochii deschisi ca poate, poate, o sa pleci de la work si o sa te intalnesti cu ea pe strada. Sau la cafeneaua din colt. Sau la restaurantul unde'ti pierzi timpul cand ti'e foame. Chiar daca stii ca e cu altcineva, nu iti trece o secunda prin minte ca nu faci bine sa te pierzi in minunatii ei ochi. Cred ca daca nu ar clipi, ai putea citi romane de dragoste in ochii ei. Dar clipeste si nu apuci sa citesti nici prima litera.
Te amuza. Te enerveaza si te supara. Si te face sa visezi cum nu a facut'o nimeni. Cum de naiba te cunoaste asa bine? Cum, dupa primul cuvant pe care l'ai scris intr'un mesaj ca ai o anumite stare. Si stiu cum sa te faca sa zambesti. Unde dracu a invatat asta? Unde a citit? E cumva vreun dictionar sau carte in care te invata cum sa faci asa ceva?
Si oh, da. Stie cum sa te faca sa o doresti. In moduri in care nu stiai ca le poti simti vreodata. Cred ca poate sa citeasca si ganduri. De fapt, sunt sigur.
E ciudat cum ne dorim atat de mult lucruri pe care nu le putem avea. Nu?

Comments

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și

De ce ?

De ce ce, v-ati putea intreba...eh....nu va pot raspunde, pt ca sunt mai multe "ce'uri", ca sa le spun asa. Vreau sa aflu raspunsuri...la intrebari cum ar fi : " De ce e atat de usor sa ranesti pe cineva si atat de greu sa spui cu adevarat ce simti?".Mergeam in dimineata asta pe strada, si era asa de liniste...(doh, doar era 5 dimineatza :D), si...m-a lovit melancolia...nu e mare lucru...mi se intampla cam des in ultimul timp, cu toate ca nu-mi pot da seama de ce ...alt de ce ...hmmm...stiu, va intrebati care ar fii urmatorul "de ce"...poi..." De ce lumea nu poate fi mai intelegatoare?"...unii se poarta...de parca ar trebui sa fie doar ca ei si daca nu e cum isi doresc ei...parca s-a sfasit lumea. Hmmm, nu o sa-i pot intelege niciodata, desi ar trebui, pt k ii intalnesc zi de zi..si cred ca o sa incep sa fiu si eu la fel de ne-intelegator ca ei...poate ma loveste si pe mine inspiratia si-mi dau seama de ce se poarta asa.. Hmmm....v'a

Nu știu dacă te mai iubesc...

Nu știu dacă te mai iubesc. Se spune că dacă trebuie să te întrebui dacă mai iubești pe cineva sau nu...atunci cu siguranță răspunsul este nu. Dar...eu nu cred asta. Eu cred că inima minte. Eu cred că sentimentele mint. Cred că ce gândim și simțim sunt lucruri bazate pe convingerile noastre deformate de lumea în care trăim. Câteodata...lucrurile în credem se întorc împotriva noastră. Uneori trăim pe pilot automat fără să știm asta, indiferent cât de auto-conștienți gândim că suntem. Mi-e teamă că o să regret dacă o să te pierd. Ce se întâmplă dacă te pierd și apoi îmi dau seama că mereu te-am vrut?  Cum aș trăi în fantoma iubirii noastre, dacă aș știi că sunt cel care a omorât-o? Tu mă iubești atât de sigur...și cu atâta siguranță și la fel de complet vreau să te iubesc și eu. Vreau să știu de ce iubesc oamenii care nu mă doresc și renunț la cei care o fac... Vreau să ști un lucru despre mine: sunt un supraviețuitor. Dacă m-ai părăsi...sau dacă mă vei forța să te părăsesc...voi fi