Skip to main content

R& S& I&



În anul 2073, speranța umanității de a continua ca specie dominanta scade. Acum 20 de ani, o mutație neurologică a izbucnit, provocând o furie incontrolabilă în fiecare copil născut pe Pământ. Nu s-a găsit nici un remediu real, cu excepția unei intervenții care să-i liniștească pe copii, dar îi facea sa fie reci și lipsiți de viață. Pandemia a declanșat o criză demografică, făcând colonizarea unei noi lumi o necesitate urgentă. Din fericire, a fost recent descoperit un exoplaneta asemănătoare Pământului, într-o distanță realizabilă de sistemul solar. Planeta a fost numită Zion.

Împreună cu voluntari din întreaga lume, a fost construită și trimisă o echipă spațială interstelară de primă clasă, cu un echipaj de 2.000 de oameni, pentru a coloniza planeta încă neexplorată. Nava a fost numită Hope, care încorporează speranțele întregii omeniri. Spre dezamăgirea tuturor, la scurt timp după o sosire reușită în orbita lui Zion, Hope a intrat într-o totală tăcerea radio. Ceea ce a cauzat-o rămâne un mister.

3 ani mai târziu,  nava de cercetare Recovery a sosit la fața locului pentru a investiga soarta lui Hope.  Recovery e condusă doar de o singură persoană, toate celelalte locuri fiind ocupate de roboţi. Căpitanul acestei nave, S. se află aici, mai mult decât orice, să returneze ceva anume capitanului R. care se afla pe nava Hope. Pentru că ştie, în adâncul sufletului ca ea e încă acolo. O ştie şi I., pentru că imediat ce au ieşit din warp, la o distanţă considerabilă de Zion, I. a devenit foarte agitat şi stătea cu ochii în hubloul din faţa navei, privind spre Zion.

Comments

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și

De ce ?

De ce ce, v-ati putea intreba...eh....nu va pot raspunde, pt ca sunt mai multe "ce'uri", ca sa le spun asa. Vreau sa aflu raspunsuri...la intrebari cum ar fi : " De ce e atat de usor sa ranesti pe cineva si atat de greu sa spui cu adevarat ce simti?".Mergeam in dimineata asta pe strada, si era asa de liniste...(doh, doar era 5 dimineatza :D), si...m-a lovit melancolia...nu e mare lucru...mi se intampla cam des in ultimul timp, cu toate ca nu-mi pot da seama de ce ...alt de ce ...hmmm...stiu, va intrebati care ar fii urmatorul "de ce"...poi..." De ce lumea nu poate fi mai intelegatoare?"...unii se poarta...de parca ar trebui sa fie doar ca ei si daca nu e cum isi doresc ei...parca s-a sfasit lumea. Hmmm, nu o sa-i pot intelege niciodata, desi ar trebui, pt k ii intalnesc zi de zi..si cred ca o sa incep sa fiu si eu la fel de ne-intelegator ca ei...poate ma loveste si pe mine inspiratia si-mi dau seama de ce se poarta asa.. Hmmm....v'a

Nu știu dacă te mai iubesc...

Nu știu dacă te mai iubesc. Se spune că dacă trebuie să te întrebui dacă mai iubești pe cineva sau nu...atunci cu siguranță răspunsul este nu. Dar...eu nu cred asta. Eu cred că inima minte. Eu cred că sentimentele mint. Cred că ce gândim și simțim sunt lucruri bazate pe convingerile noastre deformate de lumea în care trăim. Câteodata...lucrurile în credem se întorc împotriva noastră. Uneori trăim pe pilot automat fără să știm asta, indiferent cât de auto-conștienți gândim că suntem. Mi-e teamă că o să regret dacă o să te pierd. Ce se întâmplă dacă te pierd și apoi îmi dau seama că mereu te-am vrut?  Cum aș trăi în fantoma iubirii noastre, dacă aș știi că sunt cel care a omorât-o? Tu mă iubești atât de sigur...și cu atâta siguranță și la fel de complet vreau să te iubesc și eu. Vreau să știu de ce iubesc oamenii care nu mă doresc și renunț la cei care o fac... Vreau să ști un lucru despre mine: sunt un supraviețuitor. Dacă m-ai părăsi...sau dacă mă vei forța să te părăsesc...voi fi