Skip to main content

Dark Hope


Play.
Prins în visele nostalgice, cu privirea în frumusețea neantului afișat la doar 1% pe monitorul din dreapta lui, Căpitanul S. parcă nici nu aude cererile computerului de bord, Psy. Psy era un computer dezvoltat pe Terra de cei mai iscusiți oameni de știință. L-au creat pe decursul a zeci de ani, fiind upgradat și schimbat de atâtea ori, dar păstrându-și identitatea care l-a făcut atât de celebru, și aceea de a fi aproape uman.
/Cap. Mai avem doar 24 de ore până ajungem la ultima locație a lui Hope, în afara atmosferei planetei Zion. Cap? Ești aici? Cap?
\Da Psy, sunt aici. Dar nu vreau să te aud.
/Te gândești la ea, nu-i așa?
Al naiba computer, asta mai lipsea. Poate că nu ar trebui să fac asta, acum. Poate mai bine citesc, sau repar ceva prin spatele navei. Nu vreau sa naufragiez și să nu pot pleca înapoi. Nava asta e tot ce mi-a rămas de la ea, după ce ea a hotărât să plece.
Și de când a plecat ea, nava nu a mai primit nici o îmbunătățire. Îi era atât de greu să intre în anumite camere...Își amintea atât de vivid toate aventurile prin care trecuseră împreună ca această navă să fie cea mai rapidă din univers, cum îi plăcea ei. La început a fost un interceptor mic, dar împreună, i-au adus upgrade-uri și au perfecționato.Designul navei de acum nu mai seamănă deloc cu ce a fost odată, fiind mai mare, mai rapidă și mai malefică în orice luptă.
Închide ochii și își lasă capul pe spate. Psy observă asta și transformă scaunul căpitanului în ceva foarte comod. Zâmbește dar nu vrea să îi mulțumească computerului. Și continuă să se gândească la ea. Oricât de mult ar vrea să nu facă asta, ea îi aleargă prin minte în orice moment.
/Cap. Poți vorbi cu mine dacă dorești. Sunt aici și te ascult cu interes.
\Ce naiba ști tu despre asta, computer rece?
/Știu mai multe decât mă lași sa spun, Cap.
\Eh, da. Nu vreau să te aud. Vreau să petrec ultimele ore de zbor până la Zion doar ascultând muzică. Fără cereri, fără alarme, fără discuții inutile. Știi doar că ea nu mai vrea sa vorbească cu mine. Știi cât de dureros a fost acel moment în care ea mi-a spus că noi doi deja ne-am despărțit. Dar eu nu imi aminteam nimic din ce spunea ea. Știi bine. Am cerut explicații, dar ea nu a vrut sa spună nimic în afară de niște chestii legate de space-time. Un an întreg am încercat să dau de ea. Dar a dispărut. Fără nici o explicație.
Cap se ridică nervos de pe scaun și se întoarse cu spatele la Psy care îl urmărea curios din acea cameră roșie din pupitrul de comandă și tăcu. Tăcerea era atât de apăsătoare și părea că tot vidul din univers voia să pătrundă în navă, doar doar să facă ca tăcerea să dispară.
/Cap, dar de ce...
\Nu. Nu o face, zise el tremurând. Nu vreau să simt iarăși acel sentiment. Ar fi putut alege orice. Dar a ales să mă ignore. Urăsc asta. Mai mult decât urăsc să zbor la viteză maximă prin beltul de asteroizi din afara sistemului nostru solar.
/Cap. Se întâmplă ceva.
Se uită pe geam. Totul era negru. Nici un pic de lumină. Dar steaua din sistemul ăsta solar trebuia sa producă destulă lumină. Și cu toate astea, totul era întunecat. Nici o stea în jur, nici o sursa de lumină de la nebuloasa colorată care până mai adineauri îi încânta privirile capitanului.
\Psy? Ce naiba e asta? Unde suntem?
/Cap. Scanerele nu primesc nimic, nici un semnal. Dar suntem în interiorul a ceva. Pentru că multe din semnalele mele se întorc înapoi.
\Psy, determină o cale de ieșire de aici. Imediat.

/Cap. Tu auzi acel sunet? Devine din ce în ce mai puternic
\Nu. Redă-l în boxe, la jumătate de intensitate. Play.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...
Post a Comment
Read more

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...
Post a Comment
Read more

Me

The impression of you that I get is that you are a sensitive person but are often wary of expressing your true thoughts and emotions. I feel that you have been hurt in the past and this may be the reason for your caution - however, once you allow people to become a part of your life, i.e. by confiding in them or accepting their help or advice, you find it easier to develop a sense of trust and affinity. You have always tried your best in most of the things that you've done. You realize that you could have done better at times with certain projects but your interest simply wasn't there. You find it easy to concentrate on things that really interest you, but if someone tries to make you study a subject or project that you don't want to learn about then you tend to 'phase out'. You lost someone very special in your past and this left you with a sense of loneliness or abandonment. You still miss this person but I figure you are now coming to terms with that loss. I...
Post a Comment
Read more