Skip to main content

Amintiri (partea a 2'a)


...si ...se deschide cu un zgomot urat si vechi. Inauntru...negru, intuneric, dar...cald ! Merg incet, ghidat de lumina care intra cu greu pe un geam fumuriu... Nimic cunoscut in jur...doua scaune uriase si vechi..prafuite...si in mijlocul camerei...o masa. Ciudat nu e praf pe ea...dar...de ce ? Totul in jur tacuse. Nimic...tacere...imi auzeam cum imi bate inima usor...usor...
Ma apropii de masa si...vad ca e o carte ... e posibil...sa ? Nu are cum ! Nu se poate! De ce aici ? De ce acum ? Si....cum a ajuns asta aici ? Cu mainile tremurande deschid prima pagina....Lumini, explozie de lumina...totul....se scalda in lumina acum...wai, totul in jur mi se pare cunoscut...totul...uite...masinuta mea preferata de cand eram copil...e rosie...si zgaraiata..nu'mi vine sa cred...
Pe scaun...wai, jocul "nu te supara frate"...pe masa un telefon vechi care seamana leit cu primul pe care l'am vazut...un fix vechi...pe jos...foi...ridic una..uite, "avioanele" pe care le jucam atunci cand...nu se poate...radioul "commodore"...
Imi aduc aminte ca...vroiam sa vad ce e cu cartea aceea...ma intorc...sta deschisa pe masa...si parca ma asteapta..lumini din tavan se revarsa peste ea...ma aplec putin si reusesc sa descifrez din literele vechi si sterse "ale tale amintiri..."
Si exact in secunda urmatoare tot ce am "povestit" pana acum, se da inapoi...si intr'o secunda sunt in acelasi loc de unde am observat aceea usa "fermecata". Dar...
Dar unde e? Unde a disparut? Am facut eu ceva rau? Nu trebuia sa citesc..sau ...?

Strang pumnul si promit ca o sa aflu ce scria in cartea aia. Oricat ar dura si orice ar costa. Trebuie sa aflu.

Si pentru "aventura" asta am deschis Ale tale amintiri ... Un blog in care...se vor alfa toate amintirile mele. Tot ce e frumos, urat dar care merita, din viata mea. Tot care m'a facut sa rad, sa plang, sa zambesc, sa sar in sus de bucurie, sa ....simt ca lumea e a mea..
Pacat dragi cititori, ca voi avea acces doar eu la el. Pacat.

Buna dimineataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa ! Chef de viata, chef de distractie. Doar e weeeeeeek'end ! O zi placuta tuturor va doresc :)
Labels:

Comments

Unknown said…
frumos, imi place cum ai scris :)
...o zi faina sa ai si tu ;) ...ca`n povestile tale.
February 7, 2009 at 10:44 AM
Nikol said…
Doar tu ai acces????
E o idee buna-caci eu,cel putin,as fi citit numai acel blog,as fi renuntat la acesta...probabil
E o idee nu prea buna,caci ai un talent extraordinar de a relata,de a povesti,de a introduce omul in lumea ta,sau in lumea creata de tine;si ar fi pacat sa nu te admire nimeni,sa nu mai rada nimeni cu tine,nici macar sa planga...
Dar e alegerea ta.....si eu o respect!
February 8, 2009 at 3:12 PM
A Not So Spotless Mind said…
Multumesc! ;))
Eu m-am indragostit de blogul tauD:D. In schimb n-am apucat decat sa-l citesc, asa, pe fuga. Acum ca sunt in vacanta o sa am timp sa-l citesc pe indelete.
February 9, 2009 at 10:04 AM
Sorin J. said…
Sincer, cred ca eu ma indragostesc de tine :D
Lasand gluma la o parte, mi se pare ca ai si u un blog destul de dragut :)
February 9, 2009 at 10:08 AM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...
Post a Comment
Read more

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...
Post a Comment
Read more

Me

The impression of you that I get is that you are a sensitive person but are often wary of expressing your true thoughts and emotions. I feel that you have been hurt in the past and this may be the reason for your caution - however, once you allow people to become a part of your life, i.e. by confiding in them or accepting their help or advice, you find it easier to develop a sense of trust and affinity. You have always tried your best in most of the things that you've done. You realize that you could have done better at times with certain projects but your interest simply wasn't there. You find it easy to concentrate on things that really interest you, but if someone tries to make you study a subject or project that you don't want to learn about then you tend to 'phase out'. You lost someone very special in your past and this left you with a sense of loneliness or abandonment. You still miss this person but I figure you are now coming to terms with that loss. I...
Post a Comment
Read more