Skip to main content

Amintiri (partea a 2'a)


...si ...se deschide cu un zgomot urat si vechi. Inauntru...negru, intuneric, dar...cald ! Merg incet, ghidat de lumina care intra cu greu pe un geam fumuriu... Nimic cunoscut in jur...doua scaune uriase si vechi..prafuite...si in mijlocul camerei...o masa. Ciudat nu e praf pe ea...dar...de ce ? Totul in jur tacuse. Nimic...tacere...imi auzeam cum imi bate inima usor...usor...
Ma apropii de masa si...vad ca e o carte ... e posibil...sa ? Nu are cum ! Nu se poate! De ce aici ? De ce acum ? Si....cum a ajuns asta aici ? Cu mainile tremurande deschid prima pagina....Lumini, explozie de lumina...totul....se scalda in lumina acum...wai, totul in jur mi se pare cunoscut...totul...uite...masinuta mea preferata de cand eram copil...e rosie...si zgaraiata..nu'mi vine sa cred...
Pe scaun...wai, jocul "nu te supara frate"...pe masa un telefon vechi care seamana leit cu primul pe care l'am vazut...un fix vechi...pe jos...foi...ridic una..uite, "avioanele" pe care le jucam atunci cand...nu se poate...radioul "commodore"...
Imi aduc aminte ca...vroiam sa vad ce e cu cartea aceea...ma intorc...sta deschisa pe masa...si parca ma asteapta..lumini din tavan se revarsa peste ea...ma aplec putin si reusesc sa descifrez din literele vechi si sterse "ale tale amintiri..."
Si exact in secunda urmatoare tot ce am "povestit" pana acum, se da inapoi...si intr'o secunda sunt in acelasi loc de unde am observat aceea usa "fermecata". Dar...
Dar unde e? Unde a disparut? Am facut eu ceva rau? Nu trebuia sa citesc..sau ...?

Strang pumnul si promit ca o sa aflu ce scria in cartea aia. Oricat ar dura si orice ar costa. Trebuie sa aflu.

Si pentru "aventura" asta am deschis Ale tale amintiri ... Un blog in care...se vor alfa toate amintirile mele. Tot ce e frumos, urat dar care merita, din viata mea. Tot care m'a facut sa rad, sa plang, sa zambesc, sa sar in sus de bucurie, sa ....simt ca lumea e a mea..
Pacat dragi cititori, ca voi avea acces doar eu la el. Pacat.

Buna dimineataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa ! Chef de viata, chef de distractie. Doar e weeeeeeek'end ! O zi placuta tuturor va doresc :)

Comments

Unknown said…
frumos, imi place cum ai scris :)
...o zi faina sa ai si tu ;) ...ca`n povestile tale.
Nikol said…
Doar tu ai acces????
E o idee buna-caci eu,cel putin,as fi citit numai acel blog,as fi renuntat la acesta...probabil
E o idee nu prea buna,caci ai un talent extraordinar de a relata,de a povesti,de a introduce omul in lumea ta,sau in lumea creata de tine;si ar fi pacat sa nu te admire nimeni,sa nu mai rada nimeni cu tine,nici macar sa planga...
Dar e alegerea ta.....si eu o respect!
Multumesc! ;))
Eu m-am indragostit de blogul tauD:D. In schimb n-am apucat decat sa-l citesc, asa, pe fuga. Acum ca sunt in vacanta o sa am timp sa-l citesc pe indelete.
Sorin J. said…
Sincer, cred ca eu ma indragostesc de tine :D
Lasand gluma la o parte, mi se pare ca ai si u un blog destul de dragut :)

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și

De ce ?

De ce ce, v-ati putea intreba...eh....nu va pot raspunde, pt ca sunt mai multe "ce'uri", ca sa le spun asa. Vreau sa aflu raspunsuri...la intrebari cum ar fi : " De ce e atat de usor sa ranesti pe cineva si atat de greu sa spui cu adevarat ce simti?".Mergeam in dimineata asta pe strada, si era asa de liniste...(doh, doar era 5 dimineatza :D), si...m-a lovit melancolia...nu e mare lucru...mi se intampla cam des in ultimul timp, cu toate ca nu-mi pot da seama de ce ...alt de ce ...hmmm...stiu, va intrebati care ar fii urmatorul "de ce"...poi..." De ce lumea nu poate fi mai intelegatoare?"...unii se poarta...de parca ar trebui sa fie doar ca ei si daca nu e cum isi doresc ei...parca s-a sfasit lumea. Hmmm, nu o sa-i pot intelege niciodata, desi ar trebui, pt k ii intalnesc zi de zi..si cred ca o sa incep sa fiu si eu la fel de ne-intelegator ca ei...poate ma loveste si pe mine inspiratia si-mi dau seama de ce se poarta asa.. Hmmm....v'a

Nu știu dacă te mai iubesc...

Nu știu dacă te mai iubesc. Se spune că dacă trebuie să te întrebui dacă mai iubești pe cineva sau nu...atunci cu siguranță răspunsul este nu. Dar...eu nu cred asta. Eu cred că inima minte. Eu cred că sentimentele mint. Cred că ce gândim și simțim sunt lucruri bazate pe convingerile noastre deformate de lumea în care trăim. Câteodata...lucrurile în credem se întorc împotriva noastră. Uneori trăim pe pilot automat fără să știm asta, indiferent cât de auto-conștienți gândim că suntem. Mi-e teamă că o să regret dacă o să te pierd. Ce se întâmplă dacă te pierd și apoi îmi dau seama că mereu te-am vrut?  Cum aș trăi în fantoma iubirii noastre, dacă aș știi că sunt cel care a omorât-o? Tu mă iubești atât de sigur...și cu atâta siguranță și la fel de complet vreau să te iubesc și eu. Vreau să știu de ce iubesc oamenii care nu mă doresc și renunț la cei care o fac... Vreau să ști un lucru despre mine: sunt un supraviețuitor. Dacă m-ai părăsi...sau dacă mă vei forța să te părăsesc...voi fi