Skip to main content

Mnoh, o intrebare



O intrebare stupida pentru ora asta. 3:15 ...sau nu? Poate e perfecta pentru ora asta asa de tarzie. Poate va intrebati de ce nu dorm, ca un om normal ce pretind ca sunt. Nu sunt un om normal. Poate ca va intrebati cum NU as putea fi un om normal. Vreau sa va zic...si eu as vrea sa inteleg cum de nu pot fi un om normal. Adica, nah, sa dorm noaptea, sa pot dormi noaptea, sa nu stiu unele lucruri, sa nu'mi pese ca stiu unele lucruri, sa pot intelege anumite expresii, sa pot exprima ce nu pot intelege...
E o aiureala la mine in cap. Toate sunt alandala. :))

Poate ca ar trebui sa dorm. Dar nu pot. Poate ca ar trebui sa fac ceva cu nasul asta, al dracu' ...neah, da'l in ma'sa. Ii e bine si asa.

As vrea sa nu am abilitatea asta. Doamne, cat mi'as dori. Auzi la mine, abilitate :)). Dar nu'mi trece prin minte acum, cum s'o numesc. Momentan, sunt cam ravasit. Mi'as dori foarte mult sa pot asterne aici ce simt. Dar mai bine las pe maine, poate un somn bun imi va schimba starea de spirit.
Ah, v'am luat cu starea asta nasoala a mea si am uitat de intrebare. Intrebarea ar suna cam in felul urmator : "de cate ori v'ati mintit iubita/iubitul?".

[astept raspunsuri sincere si la obiect]-[desi nu cred ca o sa spuneti asa ceva, vreodata]

P.S. Va explic maine ce si cum. Acum e durerea mare. :)). Noapte buna si tie

Comments

AngelWings said…
Toti mintim; fara exceptii. Uneori mintim ca sa nu ranim, uneori ca sa ne protejam, uneori doar pentru ca e mai scurta minciuna si nu avem chef de alte explicatii.
Mi-am mintit prietenul de cateva ori. El ma minte pe mine zilnic. Conteaza insa gravitatea minciunilor. Eu il mint ca sail enervez uneori, si ca sa nu-l ranesc alteori. El ma minte ca sa-si ascunda greselile. Si ca sa-si ascunda lasitatea.
July 11, 2009 at 3:35 PM
Sorin J. said…
AngelWings, foarte frumos raspunsul, mi'a placut mult :)
July 11, 2009 at 6:47 PM
Anonymous said…
Ia zi ma tu de cate ori ti-ai mintit iubita? :))
Kaos
July 27, 2009 at 5:57 PM
Sorin J. said…
Eu de cate ori mi'am mintit iubita? Nu pot spune, pentru ca oricum nu o sa ma credeti :))
July 27, 2009 at 6:40 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...
Post a Comment
Read more

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...
Post a Comment
Read more

Hope and yellow

Un strat de gheață; se simte dur pe fața mea, dar nu rece. Nu am nimic de ce să mă țin; mănușile mele continuă să alunece. Pot vedea oameni de sus, alergând în jur, dar nu pot face nimic. Încerc să-mi dau gheața cu pumnii, dar mișcările mi se mișcă încet, și mă simt ca și cum voi fi dizolvat. Privesc spre răsărit, văd orașul în flăcări și țipete de oameni care fug prin gheața de sub mine. E gheață peste tot dar flăcările orașului le topesc încet și amețitor. Nu...nu.. ce se întâmplă? Primul lucru pe care îl observ e că ajunsesem la nivelul oamenilor și în haosul ăsta asurzitor, toți se lovesc de mine încercând să scape. Îmi strâng pumnii și nu mă dau bătut, trebuie sa aflu ce se află în spatele lor. Ciudat, dar simt că acumulez o grămadă de energie în pumnii strânși. Și fără să stau pe gânduri, sar. Sar ca și cum aș vrea să zbor. Ceea ce e și mai ciudat e că se întâmplă să pot sări atât de sus încât las în spate toată mulțimea speriată. Din păcate, energia se pierde aproape instant ...
Post a Comment
Read more