Hmmm, da, stiu. Stiu ce o sa spuneti. Aceleasi posturi plictisitoare si lipsite de culori. Acelasi Niros trist, plictisit si fara chef.
Dar promit ca o sa ma revansez. Promit sa'mi scot creioanele colorate si o sa incep sa arunc cu culori peste tot ce vad si ce simt. M'am saturat sa vad totul in alb/negru. De parca visez. Visez si nu ma pot trezi. Sper doar sa gasesc creioanele alea. Le'am aruncat acum ceva zile pentru ca nu credeam ca o sa mai am nevoie de ele. Am crezut ca totul s'a sfarsit si ca totul de acum inainte, o sa fie doar un cosmar intunecat si rece.
[...]
Dar ce mai pot spune? Cateodata te simti singur, cateodata te simti mai singur decat te simteai adineaori. Si cateodata...chiar esti singur.
Dar e bine. Te mai scoate din amorteala aia. Din rutina. Si te face sa te gandesti serios la unele lucruri. Te face sa te gandesti la ce ai putea sa faci. Si uite asa, trec noptile, in care ar trebui sa dormi, sa te odihnesti pentru a doua zi. De unde.
Stai, te plimbi de nebun prin camera, te pui sa vezi un film, dar pierzi firul, pentru ca tu te gandesti in alta parte. Te plimbi singur la 2 noapte pe strazi. Poate, poate, o sa'ti vina somn. De unde. Si mai tare te agiti. Incerci sa plangi. Dar de la atata plans, nici lacrimi nu mai ai!
Dar mai gasesti un prieten cu care sa vorbesti, care sa'ti dea cate o palma, sa te scoata din starea care esti. Si poate ca ai nevoie de palma aia.
Dar cam atat. Nu vreau sa mai scriu despre asta.
I'm waiting for you...
Comments
Mi-a placut asta.;))