Skip to main content

Waiting 4 you



Hmmm, da, stiu. Stiu ce o sa spuneti. Aceleasi posturi plictisitoare si lipsite de culori. Acelasi Niros trist, plictisit si fara chef.
Dar promit ca o sa ma revansez. Promit sa'mi scot creioanele colorate si o sa incep sa arunc cu culori peste tot ce vad si ce simt. M'am saturat sa vad totul in alb/negru. De parca visez. Visez si nu ma pot trezi. Sper doar sa gasesc creioanele alea. Le'am aruncat acum ceva zile pentru ca nu credeam ca o sa mai am nevoie de ele. Am crezut ca totul s'a sfarsit si ca totul de acum inainte, o sa fie doar un cosmar intunecat si rece.
[...]
Dar ce mai pot spune? Cateodata te simti singur, cateodata te simti mai singur decat te simteai adineaori. Si cateodata...chiar esti singur.
Dar e bine. Te mai scoate din amorteala aia. Din rutina. Si te face sa te gandesti serios la unele lucruri. Te face sa te gandesti la ce ai putea sa faci. Si uite asa, trec noptile, in care ar trebui sa dormi, sa te odihnesti pentru a doua zi. De unde.
Stai, te plimbi de nebun prin camera, te pui sa vezi un film, dar pierzi firul, pentru ca tu te gandesti in alta parte. Te plimbi singur la 2 noapte pe strazi. Poate, poate, o sa'ti vina somn. De unde. Si mai tare te agiti. Incerci sa plangi. Dar de la atata plans, nici lacrimi nu mai ai!
Dar mai gasesti un prieten cu care sa vorbesti, care sa'ti dea cate o palma, sa te scoata din starea care esti. Si poate ca ai nevoie de palma aia.

Dar cam atat. Nu vreau sa mai scriu despre asta.

I'm waiting for you...

Comments

Hălăţel said…
"Cateodata te simti singur, cateodata te simti mai singur decat te simteai adineaori. Si cateodata...chiar esti singur."
Mi-a placut asta.;))
August 21, 2009 at 1:24 PM
Sorin J. said…
Si mie mi'a placut. Nu am realizat ce misto mi'a iesit decat dupa ce am citit de vreo doua ori postul. :))
August 21, 2009 at 3:27 PM
AlexAndra said…
Uneori este bine sa te simti singur,astfel ii apreciezi mai mult pe cei din jur cand sunt langa tine.
August 30, 2009 at 12:46 AM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...
Post a Comment
Read more

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...
Post a Comment
Read more

Me

The impression of you that I get is that you are a sensitive person but are often wary of expressing your true thoughts and emotions. I feel that you have been hurt in the past and this may be the reason for your caution - however, once you allow people to become a part of your life, i.e. by confiding in them or accepting their help or advice, you find it easier to develop a sense of trust and affinity. You have always tried your best in most of the things that you've done. You realize that you could have done better at times with certain projects but your interest simply wasn't there. You find it easy to concentrate on things that really interest you, but if someone tries to make you study a subject or project that you don't want to learn about then you tend to 'phase out'. You lost someone very special in your past and this left you with a sense of loneliness or abandonment. You still miss this person but I figure you are now coming to terms with that loss. I...
Post a Comment
Read more