Skip to main content

I've lost all my strength

Ce ciudat.... de mult n'am mai simtit asta.
Melancolie...simti cum sufletul tau se scufunda usor, dar sigur in oceanul intunecat si manios....si cu fiecare centimentru in care sufletul tau patrunde mai adanc in intunericul atat de tacut...simti ....linistea. Te inconjoara..Sute de intrebari ....iti vin in minte acum. Prea multe si mult prea repede pentru a putea gasi un raspuns pentru fiecare. Probabil de'asta ai impresia ca deja stii raspunsul.
Ai ajuns atat de adanc in inima oceanului, incat nu mai simti furtuna cumplita de la suprafata... Totul e linistit acum. Mai e mult pana o sa ajungi pe fundul oceanului. Si e asa de liniste. Iti poti aminti lucruri. Da! Ai putea face asta...ai putea sa'ti amintesti lucrurile care au fost atat de frumoase. Da! Si...si...si totul in jur s'ar contopi in lumina amintirilor si linistea va fi umpluta de rasetele si de vocea ei cristalina. Ce frumos ar fi!
Dar...e atat de liniste aici. E atat de frig! Si nimic altceva decat intuneric...care nici cel mai mare tipat, nici cel mai dureros tipat nu'l face sa se schimbe.
Nimeni nu a ajuns atat de departe. Dar se pare ca nici cel mai intunecat loc, nici cel mai rece, nici cel mai rau lucru nu'l mai raneste...a trecut prin prea multe, ca sa mai poata simti toate astea. Si a ajuns prea departe ca sa se poata intoarca. Deja...e prea tarziu... Nimeni nu il mai poate salva acum. Nici cea mai puternica lumina. Nici cel mai motivat scafandru. Nici cel mai mare tipat din univers. Mai are putin. Mii de corpuri incep sa se arate. Sfartecate de sabii ...insangerate... unele inca tipand ....e sange pese tot...se sperie...vrea sa se intoarca...se zbate pentru viata lui...incearca sa se intoarca...se zbate cum niciodata nu a facut'o. Dar e prea tarziu. E mult prea intuneric. E mult prea rece, prea dureros, prea.....liniste.
Cu ultima picatura de suflu ....se intoarce si striga ... "TE IUBEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEESC "
Ultimul lui tipat porneste ca un glont spre suprafata cu o viteza incredibila...ajunge intr'o clipita la suprafata....dar nu se mai aude decat ultima parte din tipat...."beeeeeeeeeeeeeesc" ....intuneric rau, a furat tipatul...
Ea, se intoarce. Ce'a fost asta?????
Celalalt o prinde de mana.... Haide, eu n'am auzit nimic. Si o smuceste...si o trage dupa el.
Ea....stiind ...pleaca...chiar daca ochii ii erau plini de lacrimi. Tipatul se pierde in zare.

Totul revine la linistea normala. Si vantul abia adie...





Multumesc Oana pentru ca mi'ai amintit de melodie.

Comments

Anonymous said…
Am sa mai scriu, promit... Doar ca, in utima vreme nu mai am timp liber. Dar cum o sa prind putin timp, am sa scriu :* .. Take care >:d<
March 24, 2010 at 7:30 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și
Post a Comment
Read more

De ce ?

De ce ce, v-ati putea intreba...eh....nu va pot raspunde, pt ca sunt mai multe "ce'uri", ca sa le spun asa. Vreau sa aflu raspunsuri...la intrebari cum ar fi : " De ce e atat de usor sa ranesti pe cineva si atat de greu sa spui cu adevarat ce simti?".Mergeam in dimineata asta pe strada, si era asa de liniste...(doh, doar era 5 dimineatza :D), si...m-a lovit melancolia...nu e mare lucru...mi se intampla cam des in ultimul timp, cu toate ca nu-mi pot da seama de ce ...alt de ce ...hmmm...stiu, va intrebati care ar fii urmatorul "de ce"...poi..." De ce lumea nu poate fi mai intelegatoare?"...unii se poarta...de parca ar trebui sa fie doar ca ei si daca nu e cum isi doresc ei...parca s-a sfasit lumea. Hmmm, nu o sa-i pot intelege niciodata, desi ar trebui, pt k ii intalnesc zi de zi..si cred ca o sa incep sa fiu si eu la fel de ne-intelegator ca ei...poate ma loveste si pe mine inspiratia si-mi dau seama de ce se poarta asa.. Hmmm....v'a
3 comments
Read more

Nu știu dacă te mai iubesc...

Nu știu dacă te mai iubesc. Se spune că dacă trebuie să te întrebui dacă mai iubești pe cineva sau nu...atunci cu siguranță răspunsul este nu. Dar...eu nu cred asta. Eu cred că inima minte. Eu cred că sentimentele mint. Cred că ce gândim și simțim sunt lucruri bazate pe convingerile noastre deformate de lumea în care trăim. Câteodata...lucrurile în credem se întorc împotriva noastră. Uneori trăim pe pilot automat fără să știm asta, indiferent cât de auto-conștienți gândim că suntem. Mi-e teamă că o să regret dacă o să te pierd. Ce se întâmplă dacă te pierd și apoi îmi dau seama că mereu te-am vrut?  Cum aș trăi în fantoma iubirii noastre, dacă aș știi că sunt cel care a omorât-o? Tu mă iubești atât de sigur...și cu atâta siguranță și la fel de complet vreau să te iubesc și eu. Vreau să știu de ce iubesc oamenii care nu mă doresc și renunț la cei care o fac... Vreau să ști un lucru despre mine: sunt un supraviețuitor. Dacă m-ai părăsi...sau dacă mă vei forța să te părăsesc...voi fi
Post a Comment
Read more