Skip to main content

Uhmmm, eu...si apoi... ok....

Spuneam intr'un post anterior ca noi, oamenii, spunem doar 1% din ce gandim, din care jumatate e minciuna. Acuzam aceasta ....ne-intelepciune din partea noastra. Si mi'am urmat propriul sfat si am spus, sau cel putin am incercat.
Acum, dupa o analiza completa, pot sa spun ca'mi retrag tot ce am spus atunci. Tot ce am gandit sau scris. Cat despre timpul pierdut... nu se mai intoarce, aveti dreptate. Dar probabil ca nu'l folosim asa cum ar trebui. Poate decat sa visam, poate ca ar trebui sa deschidem mai bine ochii, sa fim mai realisti si sa ....incepem sa ne cladim visele, "brick by brick".
Poate ca ar trebui sa lasam copilariile deoparte, si sa fim mai realisti. Visele nu se indeplinesc daca "doar visezi". Si sa nu mai visam la lucruri care nu or sa se intample niciodata. Si da, poate ca se indeplineste cate'un vis pe care il consideram imposibil. Dar lucrul asta e la fel de rar ca iubirea. [...]

Racit. De'o luna de zile. Pastile, ceaiuri, fervex, lamai. Se pare ca nimic nu da rezultate. Probabil ca ar trebui sa merg la un doctor, ceva. Dar la parerea care o am eu despre doctorii din ziua de azi, o sa fiu greu de convins.
Fara pic de inspiratie la ora asta. Si poate nu eram asa de rau, dar azi m'am plimbat putin, cam dezbracat, recunosc, dar nah, asta's eu. La iarna ce mai iau daca acum ma imbrac gros ? :))
Deabia mai pot vorbi. Damn. Nici macar ceaiurile de lamaie faimoase ale Andreei nu'si mai fac efectul. Pot spune ca's un pic cam disperat sa scap de "raceala" asta. Pentru ca nu stiu sigur daca mai se poate numi raceala, dupa o luna intreaga. Ramane de vazut. Poate o sa gasesc un remediu, ceva. Orice. Si pentru mine si pentru raceala mea.

Si ....nu o sa dorm azi. Am atata treaba!

Comments

Loona said…
Ca de fiecare data off-topic...trebuie sa ma leg de acea prezentare a blogului tau(gg deja sunt critic observi?)in care confunzi personalitatea unui om cu identitatea lui...personalitatea fiind definita ca un ansamblu de trasaturi morale si intelectuale.
Si revenind la subiect nu este rau sa visezi...dar nu chiar orice vis..faci o selectie,vezi cam care ar fi realizabile si daca iti doresti cu adevarat si te zbati pt acele vise sansa lor de a deveni reale este mult mai mare.
Iubirea este discutabila..teoretic orice om este capabil de iubire(o "ea" sau un "el" chiar daca nu te iubeste pe tine,iubeste totusi pe cineva)
Cat despre starea ta de sanatate..daca spui ca dureaza de peste 3-4 saptamani nu este raceala ci gripa si pe langa ceaiuri cu lamaie,supe de pui si multa odihna iti recomand "Humex raceala si gripa".
Multa sanatate!

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și ...

Hope and yellow

Un strat de gheață; se simte dur pe fața mea, dar nu rece. Nu am nimic de ce să mă țin; mănușile mele continuă să alunece. Pot vedea oameni de sus, alergând în jur, dar nu pot face nimic. Încerc să-mi dau gheața cu pumnii, dar mișcările mi se mișcă încet, și mă simt ca și cum voi fi dizolvat. Privesc spre răsărit, văd orașul în flăcări și țipete de oameni care fug prin gheața de sub mine. E gheață peste tot dar flăcările orașului le topesc încet și amețitor. Nu...nu.. ce se întâmplă? Primul lucru pe care îl observ e că ajunsesem la nivelul oamenilor și în haosul ăsta asurzitor, toți se lovesc de mine încercând să scape. Îmi strâng pumnii și nu mă dau bătut, trebuie sa aflu ce se află în spatele lor. Ciudat, dar simt că acumulez o grămadă de energie în pumnii strânși. Și fără să stau pe gânduri, sar. Sar ca și cum aș vrea să zbor. Ceea ce e și mai ciudat e că se întâmplă să pot sări atât de sus încât las în spate toată mulțimea speriată. Din păcate, energia se pierde aproape instant ...

Part of the journey is the end

Sfera fără lumină / Pe măsură ce m-am apropiat de Zion 16, computerul de bord a început să primească citiri ciudate. Ce se întâmplă? Și unde a dispărut toată lumina de la cele două stele? Doar e un sistem binar, nu aveau cum sa dispară așa pur si simplu.  Psy, analizează și raportează. Căpitane, primesc date. Un audio-mesaj de pe planetă. Este de la Căpitanul R. Ah, ce vrea? Sunt sigur e că de-abia așteaptă să mă certe, sau să îmi râdă în nas că am venit aici degeaba și ca ea a plecat deja. Mesajul ei către el / Chestia asta e pornită? Hei S. Dacă primești această înregistrare să nu te simți rău pentru asta. O parte din călători e sfârșitul. Să știi și tu. Chiar dacă sunt pe această planetă cu zero promisiuni de salvare toată chestia asta e mai amuzantă decât sună. Apă și hrană găsesc îndeajuns. Planeta e mai mult decât ne așteptam noi să fie.  Ha, nu cred nimic din ce spune. Scanează și spune-mi de ce nu văd nici o lumină. Unde naiba suntem? Vreau să șt...