Skip to main content

Uhmmm, eu...si apoi... ok....

Spuneam intr'un post anterior ca noi, oamenii, spunem doar 1% din ce gandim, din care jumatate e minciuna. Acuzam aceasta ....ne-intelepciune din partea noastra. Si mi'am urmat propriul sfat si am spus, sau cel putin am incercat.
Acum, dupa o analiza completa, pot sa spun ca'mi retrag tot ce am spus atunci. Tot ce am gandit sau scris. Cat despre timpul pierdut... nu se mai intoarce, aveti dreptate. Dar probabil ca nu'l folosim asa cum ar trebui. Poate decat sa visam, poate ca ar trebui sa deschidem mai bine ochii, sa fim mai realisti si sa ....incepem sa ne cladim visele, "brick by brick".
Poate ca ar trebui sa lasam copilariile deoparte, si sa fim mai realisti. Visele nu se indeplinesc daca "doar visezi". Si sa nu mai visam la lucruri care nu or sa se intample niciodata. Si da, poate ca se indeplineste cate'un vis pe care il consideram imposibil. Dar lucrul asta e la fel de rar ca iubirea. [...]

Racit. De'o luna de zile. Pastile, ceaiuri, fervex, lamai. Se pare ca nimic nu da rezultate. Probabil ca ar trebui sa merg la un doctor, ceva. Dar la parerea care o am eu despre doctorii din ziua de azi, o sa fiu greu de convins.
Fara pic de inspiratie la ora asta. Si poate nu eram asa de rau, dar azi m'am plimbat putin, cam dezbracat, recunosc, dar nah, asta's eu. La iarna ce mai iau daca acum ma imbrac gros ? :))
Deabia mai pot vorbi. Damn. Nici macar ceaiurile de lamaie faimoase ale Andreei nu'si mai fac efectul. Pot spune ca's un pic cam disperat sa scap de "raceala" asta. Pentru ca nu stiu sigur daca mai se poate numi raceala, dupa o luna intreaga. Ramane de vazut. Poate o sa gasesc un remediu, ceva. Orice. Si pentru mine si pentru raceala mea.

Si ....nu o sa dorm azi. Am atata treaba!

Comments

Loona said…
Ca de fiecare data off-topic...trebuie sa ma leg de acea prezentare a blogului tau(gg deja sunt critic observi?)in care confunzi personalitatea unui om cu identitatea lui...personalitatea fiind definita ca un ansamblu de trasaturi morale si intelectuale.
Si revenind la subiect nu este rau sa visezi...dar nu chiar orice vis..faci o selectie,vezi cam care ar fi realizabile si daca iti doresti cu adevarat si te zbati pt acele vise sansa lor de a deveni reale este mult mai mare.
Iubirea este discutabila..teoretic orice om este capabil de iubire(o "ea" sau un "el" chiar daca nu te iubeste pe tine,iubeste totusi pe cineva)
Cat despre starea ta de sanatate..daca spui ca dureaza de peste 3-4 saptamani nu este raceala ci gripa si pe langa ceaiuri cu lamaie,supe de pui si multa odihna iti recomand "Humex raceala si gripa".
Multa sanatate!

Popular posts from this blog

De ce ?

De ce ce, v-ati putea intreba...eh....nu va pot raspunde, pt ca sunt mai multe "ce'uri", ca sa le spun asa. Vreau sa aflu raspunsuri...la intrebari cum ar fi : " De ce e atat de usor sa ranesti pe cineva si atat de greu sa spui cu adevarat ce simti?".Mergeam in dimineata asta pe strada, si era asa de liniste...(doh, doar era 5 dimineatza :D), si...m-a lovit melancolia...nu e mare lucru...mi se intampla cam des in ultimul timp, cu toate ca nu-mi pot da seama de ce ...alt de ce ...hmmm...stiu, va intrebati care ar fii urmatorul "de ce"...poi..." De ce lumea nu poate fi mai intelegatoare?"...unii se poarta...de parca ar trebui sa fie doar ca ei si daca nu e cum isi doresc ei...parca s-a sfasit lumea. Hmmm, nu o sa-i pot intelege niciodata, desi ar trebui, pt k ii intalnesc zi de zi..si cred ca o sa incep sa fiu si eu la fel de ne-intelegator ca ei...poate ma loveste si pe mine inspiratia si-mi dau seama de ce se poarta asa.. Hmmm....v'a

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și

Nu știu dacă te mai iubesc...

Nu știu dacă te mai iubesc. Se spune că dacă trebuie să te întrebui dacă mai iubești pe cineva sau nu...atunci cu siguranță răspunsul este nu. Dar...eu nu cred asta. Eu cred că inima minte. Eu cred că sentimentele mint. Cred că ce gândim și simțim sunt lucruri bazate pe convingerile noastre deformate de lumea în care trăim. Câteodata...lucrurile în credem se întorc împotriva noastră. Uneori trăim pe pilot automat fără să știm asta, indiferent cât de auto-conștienți gândim că suntem. Mi-e teamă că o să regret dacă o să te pierd. Ce se întâmplă dacă te pierd și apoi îmi dau seama că mereu te-am vrut?  Cum aș trăi în fantoma iubirii noastre, dacă aș știi că sunt cel care a omorât-o? Tu mă iubești atât de sigur...și cu atâta siguranță și la fel de complet vreau să te iubesc și eu. Vreau să știu de ce iubesc oamenii care nu mă doresc și renunț la cei care o fac... Vreau să ști un lucru despre mine: sunt un supraviețuitor. Dacă m-ai părăsi...sau dacă mă vei forța să te părăsesc...voi fi