Printre stropi


O prinde de mână. Ea tresare, încearcă să o tragă din mână lui. Neputând însă, îşi pierde degetele printre ale lui. Şi îşi continuă plimbarea. Era o după amiază frumoasă, însorită, de primăvară. Ea tot trage cu ochiul la el. Să'l surprindă când zâmbeşte. Să'l surprindă când se enervează. Când se dă de gol, încercând să mintă. El însă cu greu se uită la ea. Nu ştie de ce, pentru că'şi doreşte aşa de mult să'i vadă acel zâmbet care îl face să viseze. Acel zâmbet divin, copilăresc, inocent şi plin de fericire. Trec clipe în care ei râd. Trec clipe în care el încearcă să o impresioneze. Trec clipe în care ea râde de el. El zâmbeşte şi încearcă să se bucure de zambetul ei.
Dar...uite, timpul trece şi câteodată nu ştim să profităm de fiecare clipă. Chiar dacă ...ştim atât de bine că timpul trece şi nu se mai întoarce.
Ea...trebuie să plece. Oricum nori de ploaie se stranseseră deasupra loc, parcă vrând să grăbească despărţirea lor. O conduce spre ieşirea parcului. El nu'i dăduse drumul la mână. O ţinea strâns. Ea se simţea în siguranţă lângă el. Îi spune asta şi lui. El prinde aripi, o prinde şi de cealaltă mână şi o întoarce spre el. Ajung unul în faţa ceilulalt. Ea se roşeşte. El o priveşte adânc în ochi. Şi parcă, parcă, îi vede sufletul. Şi e atât de cald, de colorat şi de copil.
Stropii ploii încep să'i lovească. Oameni grăbiţi fug în stânga şi în dreapta. Doar ei, zâmbind, se privesc şi se sorb din priviri. Tac şi totuşi îşi spun atâtea !
Uite, spune el, am ceva pentru tine. Îi dă drumul la mână stângă, ridică mâna lui în aer şi desenează o inimioară.
E mică, trecută prin multe. Şi parcă, stropii de ploaie ocolesc acel desen şi inimioara rămâne imprimată în aer, ca o minune. Ea ridică mâna să o atinga. O prinde de mănă.
Hei, nu'i acolo. Uite, aici este. Şi îi duce mâna la pieptul lui. Ea e surprinsă cât de repede bate.
Hei...şi ţie îţi bate la fel? Şi îi duce mâna lui spre pieptul ei. El, speriat, se lasă ghidat de mâna ei. Zâmbeşte.
Hei....
Amândoi se pierd în tacere. Ea...îndrazneşte si se apropie de el....sunt atât de aproape unul de celalalt. Îşi simt respiraţia greoaie. Şi dorinţa din ochi.
Şi...uşor, se apropie de buzele lui. În acel moment, stropii se opresc. Oamenii se blochează şi rămân uimiţi de cei doi. Şi se sărutau ca doi copii.
Ploaia însă are alte planuri. Începe să tune. Şi cei doi se opresc. El îşi duce fruntea spre fruntea ei şi îi sopteşte ceva. O prinde de mână se întoarce grăbit, ea încearcă să'l ţină pe loc, dar el parcă zboară. În spatele lui era strada. Se intoarce grăbit, ţinând'o de mână. Simte că ea se împotriveşte.
Zbuceşte mai tare, se întoarce, vede ceva cu coada ochiului, din stânga ...apropiindu'se repede. Până să'şi dea seama ce se petrece e lovit brutal de o maşină, grăbită la rândul ei. Mâinile lor se despart din cauza loviturii, el pur si simplu sare peste maşină, căzand în spatele ei. Scârţăit de roţi. Ţipete. Dar nici un ţipăt nu e mai răsunător ca al ei. Încremenită, cu măna întinsă după mâna lui, ţipă cât o ţine sufletul care abia îşi dă seama ce s'a întamplat.
"Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu"

(sfârşitul primei părţi...)

Comments

Loona said…
>:P Ai zis ca nu e de rau :(
Ciuff said…
cam trist sfarsitul dar destul de potrivit ... frumos dar trist:*
ade.si_rozz said…
This comment has been removed by the author.
Adela said…
Frumos! ... Foarte frumos
Roxana said…
Ai face bine ca partea a doua sa nu mai fie asa trista :*

Popular posts from this blog

Nu știu dacă te mai iubesc...