Skip to main content

Printre stropi


O prinde de mână. Ea tresare, încearcă să o tragă din mână lui. Neputând însă, îşi pierde degetele printre ale lui. Şi îşi continuă plimbarea. Era o după amiază frumoasă, însorită, de primăvară. Ea tot trage cu ochiul la el. Să'l surprindă când zâmbeşte. Să'l surprindă când se enervează. Când se dă de gol, încercând să mintă. El însă cu greu se uită la ea. Nu ştie de ce, pentru că'şi doreşte aşa de mult să'i vadă acel zâmbet care îl face să viseze. Acel zâmbet divin, copilăresc, inocent şi plin de fericire. Trec clipe în care ei râd. Trec clipe în care el încearcă să o impresioneze. Trec clipe în care ea râde de el. El zâmbeşte şi încearcă să se bucure de zambetul ei.
Dar...uite, timpul trece şi câteodată nu ştim să profităm de fiecare clipă. Chiar dacă ...ştim atât de bine că timpul trece şi nu se mai întoarce.
Ea...trebuie să plece. Oricum nori de ploaie se stranseseră deasupra loc, parcă vrând să grăbească despărţirea lor. O conduce spre ieşirea parcului. El nu'i dăduse drumul la mână. O ţinea strâns. Ea se simţea în siguranţă lângă el. Îi spune asta şi lui. El prinde aripi, o prinde şi de cealaltă mână şi o întoarce spre el. Ajung unul în faţa ceilulalt. Ea se roşeşte. El o priveşte adânc în ochi. Şi parcă, parcă, îi vede sufletul. Şi e atât de cald, de colorat şi de copil.
Stropii ploii încep să'i lovească. Oameni grăbiţi fug în stânga şi în dreapta. Doar ei, zâmbind, se privesc şi se sorb din priviri. Tac şi totuşi îşi spun atâtea !
Uite, spune el, am ceva pentru tine. Îi dă drumul la mână stângă, ridică mâna lui în aer şi desenează o inimioară.
E mică, trecută prin multe. Şi parcă, stropii de ploaie ocolesc acel desen şi inimioara rămâne imprimată în aer, ca o minune. Ea ridică mâna să o atinga. O prinde de mănă.
Hei, nu'i acolo. Uite, aici este. Şi îi duce mâna la pieptul lui. Ea e surprinsă cât de repede bate.
Hei...şi ţie îţi bate la fel? Şi îi duce mâna lui spre pieptul ei. El, speriat, se lasă ghidat de mâna ei. Zâmbeşte.
Hei....
Amândoi se pierd în tacere. Ea...îndrazneşte si se apropie de el....sunt atât de aproape unul de celalalt. Îşi simt respiraţia greoaie. Şi dorinţa din ochi.
Şi...uşor, se apropie de buzele lui. În acel moment, stropii se opresc. Oamenii se blochează şi rămân uimiţi de cei doi. Şi se sărutau ca doi copii.
Ploaia însă are alte planuri. Începe să tune. Şi cei doi se opresc. El îşi duce fruntea spre fruntea ei şi îi sopteşte ceva. O prinde de mână se întoarce grăbit, ea încearcă să'l ţină pe loc, dar el parcă zboară. În spatele lui era strada. Se intoarce grăbit, ţinând'o de mână. Simte că ea se împotriveşte.
Zbuceşte mai tare, se întoarce, vede ceva cu coada ochiului, din stânga ...apropiindu'se repede. Până să'şi dea seama ce se petrece e lovit brutal de o maşină, grăbită la rândul ei. Mâinile lor se despart din cauza loviturii, el pur si simplu sare peste maşină, căzand în spatele ei. Scârţăit de roţi. Ţipete. Dar nici un ţipăt nu e mai răsunător ca al ei. Încremenită, cu măna întinsă după mâna lui, ţipă cât o ţine sufletul care abia îşi dă seama ce s'a întamplat.
"Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu"

(sfârşitul primei părţi...)

Comments

Loona said…
>:P Ai zis ca nu e de rau :(
Ciuff said…
cam trist sfarsitul dar destul de potrivit ... frumos dar trist:*
Unknown said…
This comment has been removed by the author.
Adela said…
Frumos! ... Foarte frumos
Ai face bine ca partea a doua sa nu mai fie asa trista :*

Popular posts from this blog

Time bubble

Era ceva ciudat pe planeta pe care au rămas împreună. Parcă timpul nu trecea și amândoi nu îmbătrâneau. Și chiar nu trecea atunci când el se pierdea în ochii ei. Sau în nopțile acelea lungi în care ea adormea în brațele lui. Planeta pe care o descopereau era ceva de vis. Dar nu asta o să vă povestesc acum. Acum...vreau să aflați ce s-a întâmplat după cei 10 ani pe acea planetă. - Hei R...șoptește el în timp ce ea se întoarce spre el și încearcă să îl ia în brațe. Știi, crezi că ...după ce îți termini cafeaua...crezi că am putea să vorbim despre planeta asta? Faptul că nu timpul nu trece aici, mă îngrijorează. Mai ales că tu însuți mi-ai spus că atunci de când te-ai prăbușit și până am sosit eu nu au trecut decât 2 minute. La naiba, societatea pentru care lucrez a trimis nava de salvare după trei ani. Ce îmi spui tu aici...e imposibil. - Uhmmmmm....lasă-mă...e prea ...de ...dimineață...spunea ea în timp ce se întoarce cu spatele la el, îi trage mâna dreaptă sub capul ei și

De ce ?

De ce ce, v-ati putea intreba...eh....nu va pot raspunde, pt ca sunt mai multe "ce'uri", ca sa le spun asa. Vreau sa aflu raspunsuri...la intrebari cum ar fi : " De ce e atat de usor sa ranesti pe cineva si atat de greu sa spui cu adevarat ce simti?".Mergeam in dimineata asta pe strada, si era asa de liniste...(doh, doar era 5 dimineatza :D), si...m-a lovit melancolia...nu e mare lucru...mi se intampla cam des in ultimul timp, cu toate ca nu-mi pot da seama de ce ...alt de ce ...hmmm...stiu, va intrebati care ar fii urmatorul "de ce"...poi..." De ce lumea nu poate fi mai intelegatoare?"...unii se poarta...de parca ar trebui sa fie doar ca ei si daca nu e cum isi doresc ei...parca s-a sfasit lumea. Hmmm, nu o sa-i pot intelege niciodata, desi ar trebui, pt k ii intalnesc zi de zi..si cred ca o sa incep sa fiu si eu la fel de ne-intelegator ca ei...poate ma loveste si pe mine inspiratia si-mi dau seama de ce se poarta asa.. Hmmm....v'a

Nu știu dacă te mai iubesc...

Nu știu dacă te mai iubesc. Se spune că dacă trebuie să te întrebui dacă mai iubești pe cineva sau nu...atunci cu siguranță răspunsul este nu. Dar...eu nu cred asta. Eu cred că inima minte. Eu cred că sentimentele mint. Cred că ce gândim și simțim sunt lucruri bazate pe convingerile noastre deformate de lumea în care trăim. Câteodata...lucrurile în credem se întorc împotriva noastră. Uneori trăim pe pilot automat fără să știm asta, indiferent cât de auto-conștienți gândim că suntem. Mi-e teamă că o să regret dacă o să te pierd. Ce se întâmplă dacă te pierd și apoi îmi dau seama că mereu te-am vrut?  Cum aș trăi în fantoma iubirii noastre, dacă aș știi că sunt cel care a omorât-o? Tu mă iubești atât de sigur...și cu atâta siguranță și la fel de complet vreau să te iubesc și eu. Vreau să știu de ce iubesc oamenii care nu mă doresc și renunț la cei care o fac... Vreau să ști un lucru despre mine: sunt un supraviețuitor. Dacă m-ai părăsi...sau dacă mă vei forța să te părăsesc...voi fi